ÎN
CĂUTAREA BISERICII UNIVERSALE ŞI INVIZIBILE
Presbiter Milburn Cockrell
PREFAŢĂ
Am
cunoscut mulţi predicatori care studiază sincer Cuvântul lui
Dumnezeu. A-i cunoaşte pe aceşti oameni a fost unul din cele mai mari
privilegii ale vieţii mele. Presbiterul baptist Milburn Cockrell a fost
unul dintre ei. Mulţi ani mi-a fost prieten şi, în ultima
perioadă, până a plecat acasă, mi-a fost păstor.
Prima
dată când am citit ÎN CĂUTAREA BISERICII UNIVERSALE INVIZIBILE am
fost încântat! Mi-a fost de mare ajutor. Am fost învăţat doctrina
bisericii universale invizibile, dar începusem să văd că
această doctrină era atât nebiblică, cât şi inutilă.
Această cărticică a fost folosită de Dumnezeu pentru a-mi
cimenta adevărul Cuvântului lui Dumnezeu în minte şi inimă.
De
aceea, pot recomanda din toată inima atât autorul acestei cărţi
cât şi cartea însăşi. Viaţa fratelui Cockrell este o
mărturie pentru Domnul Isus Cristos. Din toate scrierile sale, aceasta
poate fi de cel mai mare ajutor acelor care, asemenea mie, au fost
învăţaţi acea doctrină inventată, necesară
protestanţilor, dar anatema din punct de vedere istoric pentru
baptişti.
Curtis Pugh,
Bocşa, 2008
Capitolul
I
SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA
În întreaga
creştinătate protestantă predomină
învăţătura că termenul “biserică” ar avea în Noul
Testament o semnificaţie dublă. Se spune că uneori el este
întrebuinţat în sensul unei biserici locale, iar alteori desemnează
Biserica universală şi invizibilă, care este alcătuită
din toţi credincioşii. Termenul este, astfel, forţat să
aibă un sens literal şi unul figurat.
Adepţii
ideii Bisericii universale nu cad de acord asupra acestui concept de
“Biserică invizibilă”. Dispensaţionaliştii stricţi ar
defini conceptul cam în felul următor: „Adevărata Biserică,
alcătuită din numărul tuturor persoanelor născute din nou
de la ziua Cincizecimii şi până la prima înviere (I Cor. 15:52), unite
între ele şi cu Hristos prin botezul Duhului Sfânt (I Cor. 12:12-13). Ea
este Trupul lui Hristos al cărei Cap este El (Ef. 1:22-23). În
această calitate, ea este templul sfânt în care
sălăşluieşte Dumnezeu prin Duhul (Ef 2:21-22); este
starea de a fi “un trup cu Hristos” (Ef. 5:30-31); şi
logodit cu El „ca o fecioară curată cu un soţ” (II Cor.
11:2-4)” (Vezi The Scofield Reference Bible, nota de subsol de
Teologii care
cred cu stricteţe în teologia legământului au o biserică mult
mai mare decât au dispensaţionaliştii. Ei spun: „Biserica
universală (sau catolică), care este invizibilă, constă din
întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi
adunaţi laolaltă sub Hristos, Capul său, şi este logodnica,
trupul, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi” (Mărturisirea
de credinţă a Bisericii Presbiteriene Unite, Cap. 25,
Articolul 1, p. 36, din anuarul 1961-62).
Timp de 117 ani
de existenţă a sa, Convenţia Baptistă de Sud nu a avut un
articol de credinţă privitor
Dispensaţionaliştii
fac ca Biserica să fie întregul număr de persoane născute din
nou de
Adepţii
„teologiei legământului” au o biserică mult mai mare, constând din
întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi
adunaţi laolaltă. Cu toate acestea, ambele şcoli de gândire au o
Biserică universală şi invizibilă. Această
concepţie este crezută de atât de mulţi încât orice
persoană care îndrăzneşte s-o respingă este catalogat drept
“fanatic rătăcit”.
În această
cărticică nu voi investiga în mod preponderent ce spun teologii
şi crezurile despre Biserică. Nu există un crez lipsit de erori,
şi nici vreun teolog infailibil. Tribunalul suprem este Biblia. Ceea ce
spun oamenii despre Biblie nu este important. Marea întrebare este: care este
concepţia Noului Testament privitoare
O
lecturareă a Noului Testament va demonstra faptul că Biserica a
făcut ucenici (Mat. 28:19), i-a botezat pe aceşti ucenici în
apă (Mat. 28:19) şi i-a învăţat ceea ce Hristos
poruncise (Mat. 28:20). O biserică neo-testamentară primea
membri (Rom. 14:1), alegea slujitori (Fapte 1:23; 6:5), trimitea
misionari (Fapte 13:1-4), respecta Cina Domnului (I Cor. 11),
avea adunări regulate şi stipulate (Fapte 20:7; I Cor.
16:1-2), rezolva dispute (Fapte 15:1-41), excludea pe cei ce-şi
trăiau viaţa în neorânduială (I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:14),
îi reprimea pe cei ce se pocăiseră (II Cor. 2:1-10) şi condamna
învăţătura falsă (Rom. 16:17-18). Nici unul dintre
aceste lucruri nu putea fi făcut de o biserică universală
şi invizibilă.
Întrucât
sintagma „biserică universală şi invizibilă” nu există
niciunde în Noul Testament, trebuie să spun că nu va trebui să
mergem prea departe în cercetarea noastră. Însă pentru a ne asigura
că termenul „biserică” nu redă niciodată vreo altă
semnificaţie decât cea de „biserică locală”, trebuie să
examinăm fiecare pasaj din Noul Testament privitor la acest subiect
important. Să cercetăm Cartea şi să vedem ce i-a plăcut lui Dumnezeu să ne
reveleze. Dacă biserica universală şi invizibilă are marea
importanţă pe care i-o atribuie unii, atunci cu siguranţă
Biblia va prezenta această doctrină în limbaj clar, astfel încât s-o
priceapă toată lumea. În caz contrar, nu avem nici nevoie de biserica
universală şi invizibilă şi nici loc pentru ea.
Cuvântul
„biserică” prezent în versiunea noastră (King James Version, o
traducere foarte uzitată a Bibliei în limba engleză, n.tr.) este
traducerea termenului grecesc ekklesia. În Noul Testament grecesc,
termenul ekklesia apare de 115 ori. În versiunea noastră,
„biserică” apare de 114 ori. Cu toate acestea, două dintre
ocurenţe trebuie excluse din studiul nostru. În Fapte 19:37
sintagma grecească este hierosulosnot ekklesia. Acesta este
cuvântul grecesc care desemnează un templu. Apoi, în I Petru 5:13 ekklesiadoes
nu apare în textul grecesc. Cuvântul „biserică” este adăugat de
traducători. În Fapte 19 ekklesia este tradus „adunare” de 3
ori. Astfel, trebuie să mai
scădem două pasaje din versiunea King James: Fapte 19:37
şi I Petru 5:13, lucru care reduce numărul ocurenţelor la
112. Apoi adăugăm trei: Fapte 19:32, 39, 41.
Deci, în Noul Testament grecesc termenul ekklesia apare de 115 ori.
ÎNTREBUINŢĂRILE
NECREŞTINE ALE TERMENULUI
EKKLESIA
Pentru a
descoperi semnificaţia primordială şi literală a termenului
ekklesia, să examinăm cu atenţie întrebuinţarea sa
necreştină din Fapte 19:32: „...Căci adunarea
(ekklesia) era în învălmăşeală...” Fapte 19:39
spune: „Se va hotărî într-o adunare (ekklesia)
legiuită.” Fapte 19:41 declară: „...a dat
drumul adunării (ekklesia).” Aici vedem
că traducătorii competenţi ai versiunii King James credeau
că semnificaţia literală a termenului ekklesia era cel de
„adunare”. Ei nu au tradus acest termen ca fiind „cei chemaţi
afară”.(1380) traduce aceste trei pasaje drept „biserică.” Tyndale
(1534), Cranmer (1539), Biblia de
Nici una din
aceste versiuni nu traduce ekklesia „cei chemaţi afară”.
Dacă am pretinde, aşa cum fac oponenţii noştri, că
termenul înseamnă „cei chemaţi afară”, de ce nici unul
dintre aceşti cărturari nu traduce termenul ca atare? Cu toate
acestea, ei spun că toţi cercetătorii sunt de acord cu ei!
Termenul ekklesia nu înseamnă „cei chemaţi afară”,
ci „adunare”, „congregaţie”, „strângere laolaltă” sau „întrunire”.
Această semnificaţie literală şi primordială exclude
conceptul de „biserică universală şi invizibilă”. Nu
există o adunare care nu se adună, sau o congregaţie care nu se
întruneşte. Chiar semnificaţia termenului interzice o asemenea
însemnătate. Biserica universală şi invizibilă nu s-a
adunat şi nici nu se va aduna vreodată pe acest Pământ în acest
veac al Evangheliei. Astfel, un asemenea lucru este un simplu concept scornit
de minte, fără o existenţă reală în timp sau
spaţiu.
O singură
dată în Noul Testament termenul „biserică” (ekklesia) este
aplicat cu referire la congregaţia sau adunarea Israelului în pustie: „El
este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul care i-a
vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit
cuvinte vii, ca să ni le dea nouă” (Fapte 7:38). Congregaţia
din pustie nu era o biserică în sensul său neo-testamentar, ci o
adunare laolaltă, într-un loc vizibil, a unei mese de oameni. Aceasta nu poate însemna „întregul număr
de persoane născute din nou de
ÎNTREBUINŢAREA
TERMENULUI EKKLESIA
ÎN
FORMA SA DE PLURAL
Termenul Ekklesia
în forma sa de plural apare de 36 de ori în Noul Testament grecesc: Fapte
9:31; 15:41; 16:5; Romani 16:4, 16; I
Corinteni 7:17; 11:16; 14:33-34; 16:1,19; II
Corinteni 8:1, 18, 19, 23-24; 11:8, 28; 12:13;
Galateni 1:2, 22; I Tesaloniceni 2:14; II Tesaloniceni
1:4; Apocalipsa 1:4, 11, 20; 2:7, 11,
17, 23, 29; 3:6, 13, 22; 22:16.
Din câte ştiu, până acum nimeni nu a inventat încă doctrina
bisericilor universale şi invizibile. Prin urmare, pluralul nu
tolerează altceva decât ideea de biserică locală. Nu lasă
loc nici bisericii universale şi invizibile a protestanţilor, nici
bisericii universale şi vizibile a catolicilor. Aceste 36 de
întrebuinţări ale termenului în forma sa de plural confirmă
faptul că sensul literal şi primordial al cuvântului este corect.
Acestea ne lasă cu celelalte 75 de pasaje.
Unii fac mare
caz de Fapte 9:31. Ei spun că textul grecesc conţine aici
biserică, la singular. Este adevărat că exemplarele
greceşti variază între „biserici” şi „biserică”. Exemplarul
Alexandrin, Vulgata latină, Syriacul, versiunea etiopiană şi
alte câteva prezintă singularul. Textus Receptus, însă, are „biserici”.
Eu cred că acesta este textul original, şi las lucrurile aici.
Însă chiar dacă cineva citeşte traducerea „biserică”,
şi nu „biserici”, tot nu obţine o biserică universală
şi invizibilă. Va obţine semnificaţia provincială a
cuvântului „biserică”, lucru care va favoriza semnificaţia pe care
i-o dau catolicii.
BISERICA DINTR-UN ANUMIT LOC
Termenul
„biserică” este întrebuinţat de 20 de ori, indicând spre biserica sau
adunarea care se întrunea într-un anumit loc. Aceste pasaje sunt
următoarele:
„...bisericii din
Ierusalim” (Fapte 8:1);
„...bisericii din
Ierusalim” (Fapte 11:22);
„În biserica
din Antiohia" (Fapte 13:1);
„...bisericii din
Chencrea” (Rom. 16:1);
„...bisericii care se
adună în casa lor” (Rom. 16:5);
„...biserica lui
Dumnezeu care este în Corint” (I Cor. 1:2);
„...bisericii din casa
lui”(Col. 4:15);
„...biserica
laodiceenilor” (Col. 4:16);
„...biserica
tesalonicenilor”(I Tes. 1:1);
„...biserica
tesalonicenilor”(II Tes. 1:1);
„...biserica din casa
ta”(Film. 2);
„...bisericii din Efes”
(Apoc. 2:1);
„...bisericii din
Smirna” (Apoc. 2:1);
„...bisericii din
Pergam” (Apoc. 2:12);
„...bisericii din
Tiatira” (Apoc. 2:18);
„...bisericii din
Sardes” (Apoc. 3:1);
„...bisericii din
Filadelfia” (Apoc. 3:7);
„...bisericii din
Laodicea” (Apoc. 3:14);
Aceste versete
se referă cu certitudine la o biserică locală, o adunare de
oameni care se întrunesc într-o localitate dată, un grup de
credincioşi botezaţi. Nu există un lucru de genul unei biserici
universale şi invizibile care se întruneşte într-un anumit loc. O
biserică ce se adună într-un anumit loc este atât locală cât
şi vizibilă. Aceasta ne mai lasă cu 55 de versete pe care le vom
analiza.
LOCALIZAREA ÎN CONTEXTUL
IMEDIAT
În alte 23 de
pasaje, cuvântul „biserică” este localizat într-un loc anume în contextul
imediat. Aceste versete sunt următoarele:
„Domnul adăuga în
fiecare zi la numărul lor” (biserica din Ierusalim) (Fapte 2:47);
„O mare frică a apucat
pe toţi (din biserica din Ierusalim)” (Fapte 5:5);
„Saul, de partea lui, făcea prăpăd în
biserică (din Ierusalim)” (Fapte 8:3);
„...a pus mâinile pe unii din biserică (din
Ierusalim) (Fapte 12:1);
„...şi biserica (din
Ierusalim) nu înceta să înalţe rugăciuni...” (Fapte 12:5);
„După ce au fost
petrecuţi de biserică (din Antiohia)...” (Fapte 15:3);
„...au fost primiţi de
biserică (din Ierusalim)...” (Fapte 15:4);
„...a urat de bine bisericii
(din Ierusalim)” (Fapte 18:22);
„...a chemat pe presbiterii
bisericii (din Efes)” (Fapte 20:17);
„...bisericii care se
adună în casa lor...” (Rom. 16:5). Numele acestei biserici este incert,
dar era locală, deoarece se întrunea într-o casă.
„...aceia pe care biserica
(din Corint) nu-i bagă-n seamă...” (I Cor. 6:4);
„...dispreţuiţi
biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 11:22). Pavel denumise biserica din
Corint cu acest nume şi în I Corinteni 1:1.
„...cine prooroceşte,
zideşte sufleteşte biserica...” (din Corint) (I Cor. 14:4).
„...pentru ca să capete
biserica (din Corint) zidire sufletească” (I Cor. 14:5).
„...în vederea zidirii
sufleteşti a bisericii” (din Corint) (I Cor. 14:12).
„Dar în biserică (cea
din Corint), voiesc mai bine să spun...” (I Cor. 14:19).
„...să tacă în
biserică...” (cea din Corint) (I Cor. 14:28).
„...o femeie să
vorbească în biserică (cea din Corint) (I Cor. 14:35).
„...să nu fie
împovărată cu ele biserica” (efeseană) (I Tim. 5:16).
„...Îţi voi cânta lauda
în mijlocul adunării (din Ierusalim)” (Evr. 2:12).
„...dragostea ta înaintea
bisericii (efesene) (III Ioan 6).
„Am scris ceva
bisericii...” (efesene) (III Ioan 9).
„...şi-i dă
afară din biserică (cea efeseană)(III Ioan 10).
BISERICA ÎN RAPORT CU
ADUNAREA LAOLALTĂ
Acum vom examina
cele 32 de versete care ne-au mai rămas. De trei ori, cuvântul
„biserică” este relaţionat la o adunare laolaltă. Lucrul acesta
elimină conceptul de biserică universală şi invizibilă
în maniera cea mai decisivă posibil. Ele mai demonstrează şi ce
înseamnă o biserică în sensul Noului Testament. Aceste versete nu pot
însemna nimic altceva decât o grupare locală şi vizibilă de
credincioşi botezaţi.
Mai întâi,
să luăm în considerare Fapte 11:26, care spune: „...Un an întreg au
luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe
mulţi oameni...”referă la biserica din Antiohia. Cu această
grupare grupare locală şi vizibilă de credincioşi
botezaţi se adunau Pavel şi Barnaba; ei se adunau cu adunarea. Vedem,
de asemenea, că biserica este locul unde se adună oamenii pentru a fi
învăţaţi din Biblie.
În al doilea rând, să privim Fapte
14:27: „După venirea lor, au adunat biserica, şi au istorisit tot
ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa
credinţei.”biserică în sensul Noului Testament se poate aduna
laolaltă într-un loc. În acest loc pot fi împărtăşite
lucrurile lui Dumnezeu. O asemenea afirmaţie nu se poate face niciodată
despre vreo presupusă biserică universală şi
invizibilă.
În al treilea rând I Corinteni 11:18 ne
spune: „Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare
(biserică), între voi sunt dezbinări. Şi, în parte, o cred”
(Traducerea în limba engleză spune: “Mai întâi de toate, când vă
adunaţi laolaltă în biserică…” N.tr.) O biserică este un
loc unde oamenii se adună în acelaşi loc (I Cor. 11:20). A
folosi cuvântul „biserică” despre o mulţime ideală, care
niciodată nu s-a adunat laolaltă într-un singur loc, este absurd. Un asemenea lucru nu poate fi o
biserică în sensul biblic; aceasta este doar o biserică mitică,
o biserică făcută să existe în minţile religioase din
necesităţi teologice.
ÎNTREAGA
BISERICĂ
Au mai
rămas 29 pasaje. Până acum nu am găsit nici măcar un lucru
care să aducă vag a biserică universală şi
invizibilă. Pentru adepţii bisericii universale, „întreaga
biserică” constă din „întregul număr al celor aleşi care au
fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Dar în Noul Testament „întreaga biserică” se
foloseşte numai cu referire la o biserică locală. Atunci de ce
folosesc ei expresia „întreaga biserică” pentru a desemna pe toţi
aleşii? Unde este autoritatea lor scripturală pentru această
acţiune?
Voi demonstra ceea ce am spus. „Deci,
dacă toată biserica s-ar aduna la un loc, şi toţi ar vorbi
în alte limbi, şi ar intra şi dintre cei fără daruri, sau
necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?” (I Cor. 14:23).
„Întreaga biserică” de-aici se putea aduna într-un loc. Semnificaţia
este totalitatea membrilor bisericii corintene. Observă şi Romani
16:23: „Gaius, gazda mea şi a întregii biserici, vă salută.”
Aceasta era biserica ce se întrunea în casa lui Gaius, biserică ce-i putea
saluta pe creştinii romani. Acelaşi uzaj poate fi întâlnit în Fapte
15:22: „Atunci apostolii şi presbiterii şi întreaga biserică au
găsit cu cale…” Acest „întreaga biserică” din acest verset este
biserica din Ierusalim.
TERMENUL EKKLESIA ÎNSOŢIT DE ALTE CUVINTE
Ne-au mai
rămas de studiat 26 de pasaje. De două ori cuvântul „biserică”
este însoţit de cuvântul „fiecare”.
„Au
rânduit presbiteri în fiecare Biserică..."(Fapte 14:23).
„...cum
învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile.” (I Cor. 4:17).
O
dată biserica este însoţită de „nici o”: „nici o
biserică n-a avut legătură cu mine” (Fil. 4:15).
Aceste
versete mai indică şi spre o grupare
locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi. Aceste
biserici aveau presbiteri şi trimiteau ofrande. Biserica universală
şi invizibilă nu are presbiteri şi nu trimite ofrande, întrucât este o scornire a
minţii, neavând o existenţă în timp sau spaţiu, şi
nefiind un fapt istoric, ci doar o mulţime ideală, fără
organizare, fără acţiune şi fără personalitate
corporativă.
Am văzut deja că
în 92 din cele 115 ori în care termenul ekklesia (biserică)în Noul
Testament grecesc, el înseamnă o grupare locală la fel de bine
definită precum era adunarea legislativă a unei cetăţi
libere greceşti (polis, n.tr.). Aceasta garantează faptul
că ideea locală predomină în mod obişnuit şi exclusiv
în Noul Testament. Cele 92 de versete din 115 favorizează poziţia
mea: un argument foarte puternic în favoarea poziţiei Landmark [Landmarkismul este
un curent ce a apărut printre baptiştii din America la mijlocul
secolului XIX ca o reacţie la tendinţele liberale şi ecumenice
ce începuseră să pătrundă în biserici. Numele este o
poreclă dată lor de oponenţi, şi înseamnă „hotar, sau
piatră de hotar”, fiindcă ei citau Proverbe 22:28, „Nu muta
hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi”,
pentru a-i chema pe fraţii lor înapoi la poziţia baptistă
istorică pe care aceştia o părăseau.
Landmarkismul susţine că termenul
„ekklesia” are un singur înţeles în Noul Testament, şi anume, acela
de adunare a credincioşilor botezaţi. Landmarkismul respinge
(aşa cum au făcut şi înaintaşii lor Baptişti şi
Anabaptişti) conceptul protestant, şi catolic (şi implicit
ortodox) de biserică universală neadunată. - n.ed.]. Dacă nu există
motive solide chiar în Scripturi pentru a face ca termenul să preia o
nouă semnificaţie, atunci trebuie întotdeauna să înţelegem
căci cuvântul „biserică” se referă la o grupare locală de
credincioşi botezaţi.
ALTE
CINCI CONOTAŢII LOCALE
Când
privim atent alte cinci pasaje, vom vedea că şi ele indică spre
o grupare locală. I Timotei 3:5 întreabă: „Căci
dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui,
cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?”
Aceasta nu poate
fi marea biserică, întrucât nici un pastor nu ar putea avea grijă de
o asemenea biserică.
Iacov 5:14 spune: „Este vreunul
printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii…” Şi aici
este vorba despre adunarea locală, căci nimeni nu ar putea să-i
numere pe presbiterii bisericii universale şi invizibile.
Nici celelalte
trei pasaje nu ne vor reţine atenţia prea mult timp: „Am
prigonit biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 15:9; Gal. 1:13). „În
ce priveşte râvna, prigonitor al bisericii" (Fil. 3:6).
Oricine
ştie că Pavel nu i-a prigonit pe toţi aleşii din toate
veacurile, unii fiind morţi, unii vii, şi unii încă
nenăscuţi. Conform Fapte 8:1-4,sau Pavel a persecutat biserica din
Ierusalim. Şi aici sensul este local, neîndoielnic. Astfel, 97 din cele 115 de ocurenţe permit
semnificaţia unei grupări locale şi vizibile de oameni. Ne mai
rămân 18 versete.
Capitolul al II-lea
SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA
(Continuare)
Am examinat pe
larg uzajul termenului ekklesia din Noul Testament grecesc. Acest
termen, ekklesia, este cuvântul grecesc tradus „biserică” în Biblia
noastră. Cercetarea mea a revelat faptul că în 97 din cele 115 de
ocurenţe termenul are semnificaţia primordială şi
literală a unei adunări locale şi vizibile. În nici unul din
aceste 97 de versete nu a fost vorba de biserica universală şi
invizibilă constând din toţi aleşii.
Mai rămân
de studiat 18 versete. Acestea sunt pasajele controversate. Majoritatea
teologilor susţin că termenul „biserică” preia o
semnificaţie nouă în aceste versete. Ei spun că cele 18 pasaje
care au mai rămas întrebuinţează termenul „biserică” în
sensul său mai larg, însemnând „o biserică universală şi
mare”. Această nouă semnificaţie este contrară celei primare
şi literale a ekklesia-ei, şi acest înţeles nou este
contradictoriu ideii locale, care traversează întregul Nou Testament.
Ideea bisericii mari a fost inventată din necesitate teologică, nu
din cerinţe etimologice.
Dar oare
autorizează cele 18 versete remanente o semnificaţie nouă a
cuvântului „biserică”? Sau îşi păstrează cuvântul
semnificaţia sa primară de grupare locală şi vizibilă
a unor credincioşi botezaţi? Din ceea ce am văzut până
acum, şansele sunt de 97 la 18 împotriva unei resemnificări. Cu toate
acestea, răspunsul biblic poate fi descoperit numai după o examinare
atentă a acestor 18 versete care ne-au mai rămas. Dacă cuvântul
„biserică” are o semnificaţie nouă, atunci textul şi
contextul ar trebui să ofere suficiente dovezi pentru a îndreptăţi
acest nou înţeles. Pe de altă parte, dacă un asemenea nou
înţeles nu este clamat, atunci avem toate motivele să respingem
teoria bisericii universale şi invizibile ca fiind totalmente
fără o justificare scripturală.
ÎNTREBUINŢAREA
GENERICĂ A UNUI TERMEN
Eu cred că
în unele din cele 18 versete care ne-au rămas, cuvântul
„biserică”folosit în sens generic. În acest caz, cuvântul poate fi la
singular, fără a se referi, totuşi, la vreun obiect particular
dintr-o clasă, ci la fiecare obiect din acea clasă. Voi ilustra ce
vreau să spun prin folosirea abstractă, sau generică, a unui
termen. „Căminul este o instituţie divină.” În acestă
propoziţie, termenul „cămin” este folosit generic sau abstract.
Articolul hotărât adăugat cuvântului nu înseamnă că
există un anumit cămin, selectat dintre celelalte. Iar termenul
„cămin” nu a preluat o semnificaţie nouă, ci şi-a
păstrat sensul comun. Nu există vreun cămin universal şi invizibil.
Termenul
„biserica” este folosit în mod abstract în unele dintre aceste versete discutabile,
fără a se referi la vreo anumită biserică în particular,
din vreun loc definit, ci la biserică, în calitate de instituţie.
Când se face o aplicare concretă a termenului, atunci trebuie să se
refere la vreo biserică locală în particular. Majoritatea
cercetătorilor biblici au ales să ignore uzajul abstract al
termenului „biserică” în Biblie, deşi vor recunoaşte deschis
că lucrul acesta e valabil în cazul altor termeni. În loc să
permită termenului să-şi păstreze înţelesul
obişnuit în întregul Nou Testament, un lucru foarte rezonabil şi
logic, ei atribuie cuvântului un nou înţeles, spunând că trebuie
să semnifice Biserica universală şi invizibilă. În
scrierile greceşti, ekklesia n-a avut niciodată asemenea
însemnătate. Această semnificaţie nouă este contrară
semnificaţiei primare şi literale a termenului ekklesia. Dacă
pot da unui cuvânt un înţeles nou, aşa încât să se
potrivească crezului meu, atunci când înţelesul său are un sens
clar, atunci pot schimba întreaga Biblie pentru a se potrivi închipuirilor
mele, şi semenul meu poate face la fel!
MATEI 16:18
Voi lua aceste
versete în ordinea în care apar în cărţile Noului Testament. Primul
verset analizat este Matei 16:18. În acest verset Isus a spus: „Şi
Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: Petros), şi pe
această piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea,
şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Isus
foloseşte aici termenul „biserică” în sensul său generic,
abstract sau instituţional. El Se referă la biserică şi o
consideră o instituţie dumnezeiască, pe care porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui. Cu toate acestea,
ascultătorii Săi înţelegeau aceasta într-un sens special,
aplicabil lor.
Isus vorbea aici
discipolilor Săi (Mat. 16:13), compania credincioşilor
botezaţi care-L urmau de la botezul lui Ioan (Fapte 1:21-22). Era
acelaşi grup de ucenici botezaţi cărora le-a dat orânduirile
disciplinei bisericeşti, Cina Domnului şi Marea Trimitere. Nu poate
exista îndoială că Isus Îşi adresa cuvintele unui colectiv, un
„trup” local şi vizibil de credincioşi botezaţi care constituiau
prima biserică neo-testamentară din lume.
Semnificaţia
sa obişnuită are un sens perfect valabil în Matei 16:18. Mai
întâi, cuvintele erau adresate unui colectiv local şi vizibil de
credincioşi botezaţi. Ele nu erau adresate aleşilor din toate
veacurile. În al doilea rând, cei ce auzeau aceste cuvinte înţelegeau ekklesia
în sensul său primar şi obişnuit. Spun aceasta pentru
că nu cred că Învăţătorul Maestru intenţiona ca
un cuvânt obişnuit să preia conotaţii noi fără a da
explicaţii. În al treilea rând, citind Evangheliile şi cartea
Faptelor, vedem tipul de biserică pe care l-a zidit Hristos. El a zidit
personal biserica aceea care mai târziu a devenit cunoscută ca Biserica
din Ierusalim. Prin această biserică-mamă a edificat El alte
biserici, şi toate acele biserici erau colective locale şi vizibile
ca prima biserica.
Al patrulea
motiv pentru care cred că termenul ekklesia trebuie să
fie înţeles în sensul său primar este pentru că Isus l-a folosit de 23 de ori, de 3 ori în Matei
şi de 20 în Apocalipsa. În 21 din aceste ocurenţe termenul este
recunoscut de cei mai mulţi ca având conotaţia sa
obişnuită. Atunci, de ce i-am da o semnificaţie nouă în Matei
16:18? Amintiţi-vă, şansele sunt de 22 la 1 ca Hristos
să-l fi folosit în înţelesul său primordial. Mi s-ar părea culmea nechibzuinţei
să presupun că Domnul nostru să fi anunţat că va zidi
o biserică universală şi invizibilă, ca apoi să nu fi
menţionat această biserică, în timp ce în alte 22 de cazuri
să fi vorbit despre o biserică pe care nu a promis că o va zidi!
MATEI 18:17
Unii par să
creadă că la această biserică mare se face referire în
Matei 18:17. Pasajul spune: „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l
Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică,
să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” Aceasta este cu certitudine o referire la
biserica pe care Hristos o fondase deja. O persoană poate spune despre o
ofensă personală numai unei biserici locale de credincioşi
botezaţi. Ar fi imposibil să
spui despre o ofensă „întregului număr al celor aleşi care au
fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Matei 18:17
revelează faptul că chestiunea poate fi spusă numai unei
biserici, în vederea disciplinării unui membru. Aceasta nu poate fi
valabil despre aşa numita Biserică mare a pedobaptiştilor.2
FAPTE 20:28
Apoi avem Fapte
20:28: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la
toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (sau: priveghetori),
ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu
însuşi sângele Său.”
Aceste cuvinte au fost adresate presbiterilor bisericii din Efes (Fapte
20:17), şi ele pot indica numai spre biserica locală din Efes.
Aceşti presbiteri aveau o turmă, o adunare locală. Ei trebuiau
să hrănească această biserică şi să-i
ţină pe eretici departe de ea (Fapte 20:29). Asemenea
lucruri puteau fi făcute numai într-un colectiv local şi vizibil de
credincioşi botezaţi.
Cineva ar putea
obiecta: „Această biserică a fost agonisită cu sângele lui
Hristos. Asta trebuie să semnifice toţi aleşii pentru care a
murit Hristos.” Nu-i chiar aşa! Alte Scripturi limitează sfera
morţii lui Hristos
I CORINTENI
10:32
Următorul
pasaj e I Corinteni 10:32, care declară: „Să nu
fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru
greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” Din nou,
semnificaţia sa obişnuită are sens. De cel puţin două
ori Pavel s-a referit la biserica din
Corint ca la „biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 1:2; 11:22).
Este pur şi simplu logic şi adecvat să credem că aici el a
folosit acest cuvânt, biserica, în acelaşi sens.
Cineva ar putea
obiecta: „Această biserică este biserica în sensul său cel mai
larg, care include întregul număr al celor aleşi. Aşa trebuie
să stea lucrurile, întrucât pasajul vorbeşte despre iudei şi
neamuri.” Acest raţionament ignoră faptul că multe biserici
aveau ca membri atât iudei cât şi neamuri. Iar pricina
menţionată în acest verset era vizavi de indivizi dintre iudei
şi dintre neamuri. Deci, trebuie să se fi referit la cei trăind
în comunitatea în care era localizată biserica din Corint. Biserica nu
trebuia să ofenseze nici diferitele grupuri rasiale, nici propriii
săi membri. Ar fi fost imposibil ca ei să fie pricină de
păcătuire pentru iudeii şi ne-evreii morţi, sau pentru cei
nenăscuţi.
I CORINTENI
12:28
Un alt pasaj
este I Corinteni 12:28, care spune: „Şi Dumnezeu a rânduit în
Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea,
învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce
au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi
vorbirii în felurite limbi.”
Adepţii
bisericiişi invizibile susţin că apostolii nu erau slujitorii
unei biserici locale. Ei afirmă că slujba apostolilor era pentru
toţi credincioşii. Dar în ce sens s-ar putea spune că apostolii
au fost slujitori pentru cei aleşi din timpurile Vechiului Testament?
Căci, amintiţi-vă, biserica universală şi
invizibilă „constă din întregul număr al celor aleşi care
AU FOST, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”.
Acest argument
ignoră faptul că Domnul Isus personal a rânduit apostoli într-o
singură biserică, si anume în prima, aceea cunoscută ca biserica
din Ierusalim (Mat. 10:1-4; Fapte 8:1). Aceşti oameni au lucrat
împreună cu alte biserici locale. Ei nu au lucrat nici măcar o
dată cu aleşii „care au fost”. Termenul biserică din acest pasaj
înseamnă biserica într-un sens instituţional, fără vreo
referire particulară la biserica din Ierusalim. Cuvântul „biserica” din I
Corinteni 12:28 are logică în sens local, şi nu avem motiv
să căutăm vreun alt sens. De ce Pavel ar fi atribuit brusc
cuvântului „biserică” o semnificaţie nouă în acest verset,
fără a-l anunţa sau explica? Dacă ar fi făcut asta,
l-ar fi înţeles corintenii?
EFESENI 1:22
Adepţii bisericii universale
consideră Epistola către efeseni ca fiind fortăreaţa
lor. Un pasaj pe care se bazează pentru a-şi propovădui doctrina
este Efeseni 1:22: „El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat
căpetenie peste toate lucrurile Bisericii”. Aici termenul
biserică este întrebuinţat generic, abstract, sau în sensul său
instituţional. Afirmă un adevăr care se aplică
fiecărei biserici nou-testamentare. Isus Hristos este Conducătorul
suveran peste fiecare biserică, după cum este şi capul
fiecărui bărbat (I Cor. 11:3).
Unii
încearcă să facă termenul să însemne în acest verset
totalitatea tuturor răscumpăraţilor din toate veacurile.
Contextul acestui verset, însă, nu permite o semnificaţie atât de
largă: Hristos a fost făcut Capul bisericii după învierea Sa
dintre cei morţi (Ef. 1:20-23). Aceasta exclude definiţia pe
care adepţii teologiei legământului o dau bisericii. Şi nici nu
există vreun motiv să vedem aici biserica universală şi
invizibilă a dispensaţionaliştilor. Domnul conduce peste cei din
bisericile Sale într-un mod mai concret decât peste toţi
credincioşii. Acei credincioşi aflaţi în afara sferei bisericii sunt
neascultători în ceea ce priveşte orânduirile.
Când auzi pe
cineva spunând: „Bărbatul este capul casei”, nu înţelegi că
locutorul se referea la o casă mare, universală, constituită din
toate căsuţele. Se ştie că vorbitorul a întrebuinţat
cuvântul „casă” în sensul instituţional. Şi atunci, de ce nu se
vede că termenul „biserică” este folosit în Efeseni 1:22 în sensul
său instituţional? Capul bisericii este prezent în sens local şi
vizibil în Ceruri, la dreapta Tatălui. Tot aşa de local şi de
vizibil este şi trupul Său pe Pământ; altfel, am avea un Cap
vizibil şi un trup invizibil, adică ar fi o monstruozitate, o
biserică fantomatică!
EFESENI 3:10
Apoi, v-aş
solicita atenţia asupra pasajului Efeseni 3:10: „pentru ca domniile
şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi,
prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu”.
Unii cred că termenul “biserică” este extins în acest verset pentru
a-i cuprinde pe toţi cei mântuiţi. Un înţeles nou ca acesta nu
este deloc necesar, decât dacă ai de apărat o teorie, pentru că
termenul „biserica” este din nou întrebuinţat generic. Nici o
biserică locală nu ar putea monopoliza o asemenea lucrare
slăvită ca aceea la care se face referire aici. Instituţia
bisericii este aceea care face cunoscută oamenilor şi îngerilor
înţelepciunea lui Dumnezeu. Numai această instituţie are porunca
lui Dumnezeu să propovăduiască toate lucrurile poruncite de
Hristos cu autoritatea dată de Ceruri (Mat. 28:19-20).
EFESENI 3:21
Versetul 21
din Efeseni 3 continuă: „A Lui să fie slava în
Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor!
Amin.” Aceasta este o altă uzitare generică. Dumnezeu
primeşte slavă prin biserică în calitatea sa de instituţie.
El o primeşte în fiecare adunare locală de credincioşi
botezaţi. Tot ceea ce se face în biserică în conformitate cu voia Sa
revelată este spre slava Lui. Predicarea, învăţătura,
cântările, dărnicia, ordinarea slujitorilor şi administrarea
orânduielilor sunt toate spre slava lui Dumnezeu prin Isus Hristos (I Cor.
14:23-24; II Cor. 8:19-23). Dumnezeu nu poate să primească
slavă de la o biserică invizibilă. Dar El poate primi
slavă, şi chiar o primeşte, de la instituţia pe care a
fondat-o „din generaţie în generaţie în vecii vecilor”.
EFESENI
5:23-25, 27, 29, 32
Se spune despre Efeseni
5 că ar fi unul dintre textele de căpetenie ale adepţilor
bisericii universale. Alţii văd în pasaj o biserică în
perspectivă, denumită, în general, „Biserica din slavă”. Să
citim pasajul: „bărbatul este capul nevestei, după cum şi
Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este
supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse
bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi
Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească... ca să
înfăţişeze înaintea Lui această Biserică,
slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau
altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană...
Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl
hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;...
Taina aceasta este mare - vorbesc despre Hristos şi despre Biserică.”În
această porţiune din Scriptură obiectul principal pe care-l
vizează Pavel este căsnicia. Pentru a face aceasta, el foloseşte
relaţia dintre Hristos şi biserică drept o ilustraţie a
relaţiei care trebuie să existe între soţ şi soţie
(vezi în special versetele 23-25). Ceea ce se spune în aceste versete este la
fel de aplicabil în cazul fiecărei biserici, după cum ceea ce se
spune despre căsnicie se aplică în mod egal tuturor soţilor
şi soţiilor.
În Efeseni 5
Pavel nu introduce o învăţătură nouă despre vreo
biserică universală şi invizibilă. Ar fi la fel de nimerit
să pretindem din acest verset că există o soţie universală şi invizibilă,
precum faptul că există o biserică universală şi
invizibilă. Una este la fel de scripturală ca şi cealaltă.
Să privim
versetul: „bărbatul este capul nevestei”. Înseamnă
aceasta că există vreo soţie mare, universală şi
invizibilă care include toate celelalte soţii, eventual mai mici?
Oponenţii noştri ar spune că nu. Dar după aceea-şi
modifică atitudinea şi spun că restul versetului, „după
cum şi Hristos este capul Bisericii”, înseamnă că
există o biserică universală
şi invizibilă. Ei ignoră sintagma „după cum”, care
înseamnă „în acelaşi fel”. Pentru a fi consecvenţi,
oponenţii noştri ar trebui să creadă atât într-o
biserică universală şi invizibilă, cât şi într-o
soţie universală şi invizibilă. Cu toate acestea, ar fi mai
rezonabil şi mai scriptural să vedem că în acest verset termenii
„soţie” şi „biserică” sunt întrebuinţaţi generic.
Unii
baptişti afirmă că termenul „biserică” este
întrebuinţat în Efeseni 5 într-un sens larg, şi nu se
referă la o biserică particulară. Ei spun că o asemenea
biserică nu are acum o existenţă reală, decât în
privinţa pregătirii membrilor săi. Ei spun că încă nu
este o biserică, decât în scop, plan şi perspectivă, anticiparea
unei biserici. Apoi ei continuă, spunând că biserica din
perspectivă îi include pe toţi mântuiţii. Atare baptişti
văd în Biblie două feluri de biserici, la fel cum văd şi
protestanţii.
Nu cred în
aşa numita biserică din slava viitoare, după cum nu cred nici în
biserica universală şi invizibilă din prezent. Mai întâi, aici
apostolul nu vorbeşte despre biserică la timpul viitor. „Hristos
este (nu „va fi”) Capul bisericii.” „Biserica este (nu
„va fi”) supusă lui Hristos.” Folosirea relaţiei dintre
Hristos şi biserică, ca ilustraţie a relaţiei care ar
trebui să existe între soţ şi soţie, nu ar fi avut rost
decât dacă exista deja o relaţie între Hristos şi biserică
şi aceasta era înţeleasă bine de către biserica
efeseană.
COLOSENI
1:18, 24
Unii
insistă că versetul 18 din Coloseni 1 învaţă despre
teoria bisericii mari: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este
începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate
lucrurile să aibă întâietatea.” Aceasta înseamnă că Hristos este
capul fiecărei biserici locale, după cum este şi capul
fiecărui bărbat (I Cor. 11:3).
Coloseni 1:24 scrie: „Mă bucur
acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce
lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este
Biserica.” Unii fac mare tărăboi în privinţa termenului
„biserică” din acest verset, insistând că ar fi un mare colectiv
universal constând din comunitatea generală a tuturor credincioşilor.
Nu neg faptul că biserica este trupul lui Hristos. Biserica din Colose era
trupul lui Hristos, iar biserica, în sensul său instituţional, este
trupul lui Hristos.
Pentru a
înţelege un simbol, trebuie mai întâi să înţelegem realitatea
acelui simbol. Trupul unui om este atât local cât şi vizibil. Acelaşi
lucru se poate spune despre trupurile plantelor şi animalelor. Niciunde
termenul „trup” nu înseamnă un nimic universal şi invizibil. Nu
există ceva de genul „trup împăştiat, invizibil, mistic,
nefuncţional”. Un morman de capete, mâini şi inimi nu constituie un
trup. Elemente diferite, împrăştiate, disparate, nu formează un
trup. Nici membri invizibili, împrăştiaţi prin lume şi
trăitori în veacuri diferite nu pot forma trupul lui Hristos.
Fiecare
biserică locală din epoca apostolică era trupul lui Hristos din
acea localitate. Biserica corinteană era „trupul lui Hristos” din cetatea
Corint (I Cor. 12:27). Trupul din Efeseni 1:23; 4:4,12,16;
5:30 era trupul bisericii din Efes. Pavel a denumit biserica
efeseană „toată clădirea, bine închegată” (2:21),
„zidiţi împreună” (2:22) şi „bine închegat”
(4:16). O asemenea apropiere se poate spune doar despre un colectiv local
de credincioşi botezaţi, nu despre o biserică viitoare care
încă nu s-a închegat. Chiar şi aşa, „trupul” despre care se
vorbeşte în Coloseni înseamnă biserica din Colose (1:1-2). Tot
trupul din Colose era „bine închegat” (2:19), şi
toţi fuseseră „îngropaţi împreună cu El în botez”
(2:12).
Conform Efeseni
4:4, „Este un singur trup” în ceea ce priveşte acest veac al Evangheliei.
Dacă trupul acesta este universal şi invizibil, atunci nu există
un trup local şi particular. Pe de altă parte, dacă trupul este
local, (învăţătură care se
armonizează cu definiţia biblică despre trupul lui
Hristos din I Corinteni 12:27), atunci nu există un lucru de genul
„trup universal şi invizibil”. Trebuie să renunţi fie la
conceptul de biserică locală, fie la cel de biserică mare. Nu
există două feluri de trupuri ale lui Hristos, după cum nu
există două feluri de credinţe sau două feluri de Dumnezeu.
Botezul care plasează un om într-un trup în Efeseni 4:5, este botezul
în apă, care urmează credinţei: „Este un singur Domn, o
singură credinţă, un singur botez.” Botezul în apă
îl plasează pe individ într-o biserică locală, nu într-una
invizibilă.
I TIMOTEI
3:15
Un alt verset
discutabil este I Timotei 3:15, care spune: „Dar dacă voi
zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui
Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia
adevărului.” Unii vor
să înţeleagă „biserica Dumnezeului celui viu” ca
fiind biserica mare. Alţii extind sintagma „casa lui
Dumnezeu” la întregul colectiv, întregul trup al credincioşilor.
Total greşit.
Începând din
capitolul I al Epistolei, vedem că biserica Dumnezeului celui viu este
biserica din Efes. În capitolul 3 contextul tratează despre presbiteri
şi diaconi, slujitorii bisericii locale. Astfel, Pavel îi spune lui
Timotei despre conduita în biserica din Efes. Cum ar fi putut Timotei să
fie responsabil în privinţa unei conduite adecvate într-o biserică
universală şi invizibilă? Conduita adecvată într-o
biserică universală şi invizibilă e o noţiune
absurdă! Cum ar putea milioane de credincioşi,
despărţiţi de secole şi de doctrine antagonice, să fie
consideraţi „stâlpul şi temelia adevărului”? Numai
o biserică locală adevărată care ţine strâns
învăţătura sănătoasă poate fi considerată
stâlpul şi temelia adevărului.
EVREI
12:22-24
Dovada de
căpătâi fie pentru biserica universală şi invizibilă,
fie pentru biserica din slavă se presupune că se află în Evrei
12:22-24. Este scris: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului,
de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de
adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi
născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu,
Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi,
făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul
legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte
mai bine decât sângele lui Abel.”
Mulţi sunt
absolut siguri că aici „biserică” înseamnă ceva foarte diferit
decât este semnificaţia sa obişnuită din aceste versete. „Aici”,
spun ei, „în mod cert se face referire la biserica universală şi
invizibilă.” Alţii cred
că textul se referă la biserica slavei viitoare, constând din
toţi credincioşii. O scurtă examinare a acestor versete,
însă, va exclude ambele idei. Nu se poate ca pasajul să se refere la
biserica universală şi invizibilă a tuturor credincioşilor,
întrucât scriitorul spune „v-aţi apropiat”. Biserica
invizibilă nu s-a adunat încă împreună, pentru că unii
dintre membrii săi încă nu s-au născut. Nici nu se poate să
indice spre vreo biserică din slava viitoare, care va fi adunată în
Ceruri cândva în viitor. „V-aţi apropiat” militează cu
categoric împotriva acestei idei: scriitorul nu vorbeşte aici despre o
biserică a viitorului, ci despre una din prezent.
Această
secţiune din Evrei 12 pune în contrast dispensaţia Vechiului
Testament cu Noul Testament, muntele pământesc Sion cu muntele spiritual
Sion. Scriitorul arată faptul că atributele excelente ale Noului
Legământ sunt net superioare celor ale Legământului Legii, şi el
face acest demers pentru a-i face pe evrei să persevereze în mărturia
creştinismului lor.
Nu putem
înţelege că aceşti evrei creştini se apropiaseră
literalmente de Muntele Sion din Ierusalim, fapt care era la fel de
adevărat pentru întreaga naţiune iudaică, precum şi pentru
cei cărora li se adresa apostolul. Nici nu putem înţelege că ei
erau în Ceruri ad-litteram, căci cei cărora le scria nu erau
încă în Ceruri. Trebuie să se fi referit la faptul că evreii
creştini făcuseră aceste lucruri pe baza caracteristicilor noii
dispensaţii. El arată binecuvântările care aparţin în
prezent dispensaţiei Evangheliei. Acestea nu sunt viitoare, ci prezente.
De aceea spune el: „V-aţi apropiat”.
Muntele Sion
vorbeşte despre biserica Evangheliei ca fiind o instituţie
dumnezeiască. Evreii veniseră
Toate acestea se
înfăptuiseră pentru că ei intraseră în biserica
întâilor-născuţi. Cei din biserica din epistolă erau înregistraţi
în Ceruri, dar încă nu erau acolo. „Dumnezeu, Judecătorul
tuturor” arată că Dumnezeu este Judecătorul tuturor,
calificat pentru această funcţie, şi îndeosebi al celor din
biserică (I Petru 4:17). „Duhurile celor
neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi” înseamnă
oameni îndreptăţiţi, făcuţi desăvârşiţi
în Hristos. Biserica este o părtăşie a asemenea
oameni şi, în Hristos, ei sunt la fel de desăvârşiţi pe
Pământ pe cât vor fi şi în Ceruri (Col. 2:10). „De Isus,
Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii” înseamnă
faptul că evreii creştini veniseră
OBSERVAŢII
Am încheiat,
astfel, examinarea fiecăruia dintre cele 115 versete din Noul Testament
care tratează biserica. Din toate cele 115 nu am găsit nici
măcar unul care să vorbească despre biserica universală
şi invizibilă. Prin urmare, conchid că sintagma „biserică
invizibilă” este inadecvată, întrucât biserica mare nu este de
găsit în nici un loc din Noul Testament. Nu găsim nici o
referinţă care să nu fie inclusă conceptului de biserică
locală, sau uneia dintre derivatele sale logice, adică ideea
locală într-o altă formă. Biblia este cu desăvârşire
inocentă faţă de
conflictul lăuntric al teoriei unei biserici universale şi
invizibile. Ea este pretutindeni consecventă cu sine însăşi.
Poziţia Landmark este afirmată în mod copleşitor de
Cuvântul lui Dumnezeu.
Impresia
produsă de bunul simţ în lecturarea textelor în care apare biserica
şi o examinare critică a pasajelor îndoielnice demonstrează
faptul că biserica reală a Noului Testament este o societate
locală şi niciodată nimic altceva decât o societate locală.
Adevărata biserică a lui Hristos este un trup local, care are o
constituţie doctrinară clară, întrucât aceasta este
indispensabilă „unităţii Duhului” a Cărui întruchipare este
ea. Eu cred că acestea sunt învăţăturile Sfintelor Scripturi
şi ma voi baza pe ele, chiar dacă cei mai mulţi mă numesc
„un fanatic rătăcit”.
Capitolul III
Racilele teoriei bisericii universale
În toată
creştinătatea, oamenii vorbesc despre binecuvântările
credinţei în teoria bisericii invizibile şi universale. Cea mai mare
parte a acestor binecuvântări sunt imaginare. Realmente, nu există
nici nevoia, nici locul unei asemenea biserici. Credinţa în această
teorie a produs o mare neascultare faţă de Hristos şi vătămări
de negrăit bisericilor baptiste neo-testamentare. Voi prezenta câteva din
aceste racile:
1. Această teorie propovăduieşte o
biserică imaginară. Şi această afirmaţiei nu este
făcută de un Landmark-ist singuratic. Oponenţii noştri sunt
de-acord că aşa stau lucrurile în propriile lor scrieri. Edward T.
Hiscox defineşte biserica universală şi invizibilă în care
credea ca fiind „un concept închipuit de minte, care nu are o
existenţă reală în timp sau loc, şi nu este un fapt
istoric, fiind doar o mulţime ideală fără organizare,
fără acţiune şi fără personalitate
colectivă” (The New Directory Of Baptist Churches, p. 24).
Această mărturisire este una de înaltă nobleţe. Ea admite
că biserica mare există numai în minţile oamenilor, şi este
incapabilă de a se manifesta în timpul prezent.
2. Această învăţătură falsă
discreditează biserica locală a Noului Testament. Adepţii
bisericii universale aplică bisericii mari termeni de genul „trup”,
„casă”, „zidire” şi „mireasa lui Hristos”. Prin asta, ei ratează
marile învăţături despre trupul local şi vizibil de credincioşi
botezaţi. Aceste metafore ale bisericii sunt pervertite şi abuzate
până când îşi pierd învăţătura practică. Se
accentuează mult „adevărata biserică” (cea universală,
invizibilă şi mitică), ca fiind dumnezeiască, în timp ce
biserica locală este „biserica omului”.
Unii dintre
teoreticienii bisericii universale consideră biserica locală ca fiind
„un rău necesar”. Alţii nu sesizează nevoia de a frecventa sau a
fi membru într-o biserică locală: ei vizionează programe TV sau
merg la clubul de golf, în timp ce „neînsemnata” biserică locală se
întruneşte în ziua Domnului. Îşi trimit zeciuielile şi darurile
la vreo asociaţie evanghelistică, bord de misiune, fundaţie
creştină sau colegiu creştin. Învăţătura
bisericii creştine a jefuit multe biserici locale de membrii săi
activi. Dacă oamenii ar duce această învăţătură
până la concluziile sale logice finale, ar închide uşile tuturor
bisericilor locale şi ar pleca, lăsându-i pe predicatorii lui
Dumnezeu fără o biserică în care să predice.
La pagina 1299
din Scofield Reference Bible există o notiţă: „Biserica
(vizibilă) sumar: pasajele care vorbesc despre Biserica lui Dumnezeu (aici
şi I Cor. 10:32) se referă la acel trup vizibil de credincioşi
mărturisitori, denumiţi în mod colectiv ‚biserică’, deşi
biserica există sub multe nume şi diviziuni bazate pe diferenţe
de doctrină sau de cârmuire. Adevărata biserică, Trupul lui
Hristos, a existat, în cea mai mare parte a sa, în cadrul acestei biserici
istorice.” Din această notiţă este clar că domnul Scofield
nu consideră biserica locală ca fiind „adevărata biserică”.
Aceasta ar sugera că fiecare biserică locală este o
biserică falsă şi nu adevărata biserică a lui Hristos.
Aceasta este o palmă îngrozitoare dată fiecărei biserici locale
care e o biserică adevărată, autentică şi
genuină.
3. Conceptul de biserică universală şi
invizibilă Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava Sa. Biblia ne
învaţă că Dumnezeu Îşi primeşte slava în epoca aceasta
prin biserică (Ef. 3:21). Dar biserica locală nu are loc, sau are
prea puţin, în majoritatea şcolilor moderne, a programelor radio sau
a eforturilor misionare. Oamenii îşi însuşesc slava care
aparţine lui Dumnezeu în biserica Sa şi prin ea. Ei se fălesc în
micile lor turnuri Babel, cârmind nasul cu dispreţ de la biserica pe care
a zidit-o de fapt Domnul Isus. Toate aceste organizaţii extra-scripturale,
despuiate de autoritatea bisericii şi lipsite de încuviinţarea
Cerurilor, nu sunt altceva decât paraziţi pe spatele bisericilor locale.
Ele nu contribuie cu nimic la adevăratele biserici, dar jecmănesc
mult de la ele. Făcând acest lucru, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slava Sa.
4. Această teorie este responsabilă pentru o mare
parte din neascultarea privitoare la orânduiri. De ce atât de mulţi dintre
creştinii mărturisitori nu sunt membri într-o biserică? De ce
atât de mulţi membri nominali trăiesc fără un botez
nou-testamentar? De ce există atât de puţină dorinţă,
sau chiar deloc, să se pomenească moartea Domnului (prin Cina
Domnului, n.tr.)? Este pentru că mulţimi imense au fost convinse
că sunt deja membri ai marii biserici imaginare, şi că aceasta
este lucrul cu adevărat important. Aceste suflete nebotezate,
neascultătoare, rătăcite, se mândresc în a fi o parte din
„adevărata biserică”. Pentru mulţi dintre aceşti oameni,
orânduirile sunt „neesenţiale”, lucru care spintecă grav trupul lui
Hristos. Ar fi sub demnitatea lor să se preocupe de asemenea „fleacuri”.
Ei simt că au botezul Duhului Sfânt şi că aceasta este tot ce
contează. Dar orice sistem de învăţătură care-i face
pe oameni să respingă botezul administrat aşa cum a fost botezat
Hristos nu onorează Capul bisericii.
5. Această teorie este responsabilă pentru o mare
parte din inter-confesionalismul şi non-confesionalismul acestei
generaţii. Conform gândirii moderne, a fi „nesectar” înseamnă a deveni
un înger printre diavoli! Predicatori eretici şi entuziaşti ai unirii
şi-au fondat toate mişcările pe premisa că toţi
creştinii sunt „în adevărata biserică”. Ei spun că
„creştinii ar trebui să renunţe la ‚meschinele diferenţe’
dintre ei şi să conlucreze pentru progresul ‚cauzei lui Hristos’. La
o parte cu bisericuţa locală care stă în calea ‚unirii
bisericii’. Să-i invităm pe toţi la ‚masa Domnului’, indiferent
de credinţa sau lipsa lor de credinţă mântuitoare. Să
acceptăm scufundarea fiecăruia, indiferent de ceea ce
învaţă ei. Doctrina nu este importantă. Nu avem un crez, Îl avem
pe Hristos.” Acesta este strigătul adepţilor bisericii universale
şi invizibile din această generaţie, chiar şi printre
rândurile aşa-zis baptiste.
Dintr-o adunare
de unire, bisericile baptiste nu au nimic de câştigat, dar au totul de
pierdut. Prin asemenea întâlniri,
baptiştii declară că bisericile făcute de mâini
omeneşti sunt tot biserici ale lui Isus Hristos, deşi multe dintre
ele predică exact contrariul a ceea ce predica Hristos! Sub pretextul care
caută să mulţumească pe toţi, cum că „nu
există diferenţe”, bisericilor baptiste li se cere cu afecţiune
să renunţe la doctrinele suveranităţii lui Dumnezeu, a
mântuirii prin har şi a botezului credinciosului. Motivul pentru care
trebuie să facem acestea, ni se spune, este faptul că suntem cu
toţii membri ai marii biserici, trupul mistic al lui Hristos, format din
toţi credincioşii. Pentru baptişti, a se uni cu ereticii
înseamnă a spune că eroarea este la fel de bună ca şi adevărul,
neascultarea ca şi ascultarea, întinăciunea la fel de bună ca
şi neprihănirea. Dar toţi ştiu că nu aşa stau
lucrurile. Adevărul este un adevăr sacru pe care noi, baptiştii,
nu avem dreptul să-l trădăm pentru nici o cauză şi în
nici o circumstanţă.
6. Această teorie
promovează Mişcarea Ecumenică, care este destinată să
devină „curva cea mare”, biserica apostată din cartea Apocalipsei.
Cei familiarizaţi cu scrierile liderilor ecumenici ştiu că aceşti
liberali pledează pentru o unire vizibilă a tuturor bisericilor pe
baza faptului că toţi credincioşii fac parte din biserica
universală şi invizibilă. Aceşti susţinători ai
super-bisericii ştiu că atât timp cât un creştin crede că
biserica locală este biserica aceea sănătoasă doctrinar, el
nu va deveni niciodată parte din mişcarea ecumenică.
Liberalii din
Convenţia Baptistă de Sud trudesc de ani de zile să se
debaraseze de Landmarkism, sau de credinţa în biserica locală
şi vizibilă, care exclude
biserica universală şi invizibilă. Ei ştiu că Landmarkism-ul
trebuie să dispară înainte ca bisericile din Convenţia de Sud
să fie dispuse să intre în Consiliul Naţional şi Mondial al
bisericilor.
W. O. Carver
(1868-1954) a propovăduit ani de zile faptul că „biserica”
folosită în Noul Testament se referă în mod primordial la „biserica
universală şi invizibilă, la credincioşii născuţi
din nou, care constituie trupul lui Hristos.” Această
învăţătură poate fi găsită într-un articol despre
bisericile baptiste, scris de Carver pentru o carte editată de R. Newton
Flew şi intitulată „Natura Bisericii”. Eseul domnului Carver
făcea parte dintr-un grup de eseuri pregătite ca material de
discuţii purtate
Mai doriţi
dovezi ale faptului că învăţătura bisericii universale
şi invizibile pregăteşte baptiştii de sud3
pentru intrarea în Mişcarea Ecumenică? E. Glen Hinson, profesor universitar
de Istoria bisericii
Domnul Hinson
declară la pagina 33 că dacă considerăm că Biblia este
infailibilă şi inerantă în toate părţile sale „vom
apostazia de la ceea ce ne învaţă ea, lăsând ca bigotismul
să creeze o scuză a zelului de a-i face pe toţi să
creadă ceea ce credem noi.” La paginile 110-111 el justifică
ordinarea femeilor în slujbele bisericii şi pledează în faţa
bisericilor să grăbească ERA. La pagina 140 el spune: „A afirma
evoluţionismul nu înseamnă a-L nega pe Dumnezeu ...” La pagina 145 el
spune că sarcina bisericii nu este aceea de „a-i câştiga pe cei
pierduţi pentru Hristos”, ci de-a face „ca o persoană să fie
bine integrată şi funcţională în contextul
societăţii în care trăieşte.”
Vă rog
să luaţi aminte la faptul că acest liberal nu are probleme cu
credinţa într-o biserică universală şi invizibilă.
Toţi liberalii ţin la ideea marii biserici. Cu toate acestea, nici
măcar o persoană care crede în
biserica locală nu poate fi găsită printre teologii
liberali. Măcar şi faptul acesta ar trebui să deschidă
ochii unora. Dacă liberalii şi liderii Mişcării Ecumenice
ar fi deposedaţi de biserica lor invizibilă, şi-ar pierde
argumentul principal pentru super-biserica pe care caută să o
edifice. Şi aceasta s-ar cuveni să deschidă ochii unora. În
plus, aş întreba: poate să fie de
7. Această concepţie
eronată îi nedumereşte teribil pe creştini. Îi face să
creadă că în lume există două feluri de biserici, una
locală şi vizibilă, în timp ce cealaltă este
invizibilă şi universală. Când ei citesc Biblia şi ajung la
cuvântul „biserică”, ei fiecare o pauză şi se întreabă: „La
ce biserică se referă?” Pentru a da răspuns, ei nu-L vor
consulta pe Duhul Sfânt, ci cărţi scrise de adepţii bisericii
universale. Dar a învăţa că Hristos are două feluri de
biserici vine în contradicţie cu Biblia.
Efeseni 4:5 spune: „Este un singur trup”, referindu-se la felul
său de-a fi. Adepţii bisericii universale şi invizibile cred în
două trupuri!
Conform I
Corinteni 4:5, o biserică trebuie să se adune pentru a-şi
îndeplini lucrările. Pavel spune că trebuie să se „adune laolaltă”.
Aceasta se poate spune numai despre biserica locală. Biserica
universală şi invizibilă nu s-a adunat niciodată, întrucât
unii din membrii săi încă nu s-au născut. Cu toate acestea,
teoreticienii bisericii invizibile insistă, spunând că o persoană
trebuie să creadă că această biserică neadunată
vreodată este „adevărata biserică” a lui Isus Hristos. Acest lucru este foarte
derutant pentru orice persoană inteligentă care poate vedea din I
Corinteni 5:4 că cei care nu se adună laolaltă nu pot fi consideraţi
o biserică în sensul Noului Testament.
Biblia ne
învaţă că membrii bisericii care trăiesc o viaţă
în neorânduială trebuie să fie disciplinaţi (Mat. 18:15-20;
I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:6; Tit 3:10). Aceasta, pentru a
preveni ca biserica să fie întinată de păcatul lor. Aceasta este
porunca lui Dumnezeu pentru biserica locală. Dar dacă ideea bisericii
mari e adevărată, atunci Dumnezeu permite în „biserica
adevărată” oameni pe care ne porunceşte să-i excludem din
biserica locală! Asta ar face ca
Dumnezeu să pară inconsecvent şi nechibzuit, lucru despre care
ştim că nu se poate să fie aşa. Însă, dacă Domnul
are un singur fel de biserică, biserica locală, atunci nu e nici
problemă.
8. Această teorie
este cu desăvârşire nepractică în predicarea Evangheliei într-o
lume pierdută. Dacă există ceva de genul unei biserici
universale şi invizibile, atunci membrii săi sunt cunoscuţi
numai de către Dumnezeu. Ea nu s-a
întrunit sau adunat în toată istoria lumii. Deci, nici nu furnizează
credincioşilor loc pentru a se angaja în închinare publică (Evr.
10:25). Nu are un legământ al bisericii, întrucât un asemenea
legământ poate exista numai între membrii unei biserici locale. Nu are
orânduiri, nici slujitori, întrucât acestea nu sunt biserici reale. Nu are
lăcaşe bisericeşti, nici cărţi de cântări, nici
strane, nici amvon, nici cutii pentru ofrande. Nu are şi nu exercită
autoritate pământească. Nu are nici o misiune în lume sau vreun mesaj
pentru o lume pierdută. Nu a fost niciodată persecutată de lume,
căci lumea nu a văzut-o. Nu poate nici primi, nici exclude membri. Nu
a trimis niciodată misionari şi nici nu o va face nu are
şcoală duminicală, nici cluburi biblice de vacanţă,
nici conservatoare, nici întruniri evanghelistice. Părtăşia sa e
imaginară. E doar o scornire a minţii, un lucru fantomatic şi nu
o biserică adevărată nou-testamentară.
De la
organizarea bisericii din Ierusalim de către Isus Hristos, accentul în
creştinism a fost asupra „bisericilor lui Dumnezeu” (I Cor. 11:16).
Acesta este singurul mod în care poate fi exprimată viaţa
congregaţională a credinţei creştine.
Chiar şi
cei mai înflăcăraţi avocaţi ai bisericii invizibile sunt
forţaţi de realităţile dure să organizeze mulţimi
de adunări pentru a împlini nevoia programelor lor religioase. Din punctul
de vedere practic, nici unul dintre ei nu vrea să predice într-o
biserică invizibilă unor membri invizibili care şed în strane
invizibile. Nici un predicator al bisericii invizibile nu vrea să
păstorească o biserică invizibilă, nici să
primească un salariu invizibil. Nu e ciudat că ei câştigă
atât de bine de la o biserică presupus invizibilă?
9. Această teorie îi duce
la ruină pe predicatorii tineri […]
[Al
nouălea argument din lista racilelor teoriei bisericii universale
invizibile este ruinarea predicatorilor tineri. Argumentul autorului era
pertinent pentru timpul şi locul scrierii, dar nu îl considerăm
aplicabil contextului prezent din România aşa că îl înlocuim cu
următoarea concluzie:
În
rezumat, editorii doresc să sublinieze trei lucruri: Primul, teoria
bisericii universale invizibile este o doctrină nebiblică şi nu
se poate ajunge la ea decât prin schimbarea înţelesului clar al cuvântului
grecesc ekklesia şi a învăţăturii clare a Scripturii. Nu
există – cititorul trebuie să admită – afirmaţie scripturală
clară care să afirme existenţa unei astfel de
entităţi. În al doilea rând, credem că adoptarea teoriei
bisericii universale invizibile este dăunătoare atât
credincioşilor individuali cât şi bisericilor în felurile enumerate
de autor mai sus. Şi în al treilea rând, adoptarea doctrinei bisericii
universale invizibile înseamnă a ne depărta de înaintaşii
noştri anabaptişti. Citatele care urmează arată că
predecesorii noştri baptişti (anabaptişti) nu tolerau ideea de
biserică universală invizibilă.
„Mişcarea
Anabaptistă originală a respins ideea unei biserici invizibile, care
a fost o invenţie a lui Luther, susţinând căci comunitatea
creştină din orice loc anume este la fel de vizibilă pe cât
creştinul, iar caracterul ei creştin trebuie să fie ‚vizibil’” (Mennonite
Encyclopedia, capitolul Church, doctrine of, Herald Press, Scottsdale,
PA).
„Accentul
Anabaptismului secolului şaisprezece a fost asupra preocupării Noului
Testament pentru adunarea bisericii celor regeneraţi” (Estep, The
Anabaptist Story, Eerdmans, Grand Rapids, 1986, p. 182).
În
acord cu scriitorii Noului Testament şi cu înaintaşii noştri
baptişti, singurul nostru accent este pe „adunarea bisericii celor
regeneraţi”. A avansa teoria bisericii universale invizibile ca
doctrină biblică validă înseamnă a discredita bisericile
care există cu adevărat, în care Cristos este glorificat şi în
final a aduce un mare prejudiciu cauzei lui Dumnezeu şi a adevărului.
Pe toţi cei care cred Biblia ca unică sursă de adevăr
pentru doctrină şi practică îi chemăm să renunţe
la teoria bisericii universale invizibile şi să accentueze corect
şi biblic importanţa bisericilor adevărate ale lui Isus Cristos.
„A Lui să fie slava
în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor!
Amin.” (Efeseni 3:21)]
Despre autor:
Milburn Richard Cockrell s-a născut
la o fermă de bumbac lângă Mantachie, Mississippi, U.S.A., la 24
ianuarie
Mai târziu a fost primit ca membru în
Biserica Baptistă nr.1 din Mantachie şi a fost licenţiat să
predice de biserica sa la vârsta de 16 ani.
Această biserică l-a ordinat mai târziu pentru lucrarea
Evangheliei la 27 februarie 1960, în anul în care a absolvit liceul din
Mantachie.
În vreme ce era pentru prima dată
păstor,
Prezbiterul Cockrell a slujit bisericilor
ca păstor în Alabama, Mississippi, Missouri, Kentucky şi Ohio. Timp
de patruzeci de ani a predicat la diferite posturi de radio. La vremea morţii sale, el era vorbitor
A scris multe tractate şi
nouăsprezece cărţi, alături de opt volume de schiţe de
studii biblice. A asistat la
tipărirea a trei ediţii diferite a The Berea Baptist Hymnal.
Fratele Cockrell a părăsit acest
pământ în noaptea de 14 septembrie 2002, în casa sa. În momentul
morţii sale, el locuia lângă Mantachie, Mississippi şi slujea ca
păstor Berea Baptist Church din acea localitate.