De Rosco Brong
Demodata doctrina a pocaintei, parasita cu desavarsire, inca se
mai gaseste in Biblie!
„‚Credeti voi’, le-a raspuns
Isus, ‚ca acesti Galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti Galileeni,
pentru ca au patit astfel? Eu va spun nu; ci daca nu va pocaiti, toti veti
pieri la fel. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam, si
i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni, care
locuiau in Ierusalim? Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri
la fel’”
(Luca 13:2-5).
Milioane de oameni confunda pocainta cu penitenta, o inventie
romano-catolica, in intregime straina Bibliei.
Multi altii confunda pocainta cu parerea de rau sau intristarea pentru pacat, de aceea, in acelasi mod, dictionarul
Webster urmand uzantei generale, defineste in mod eronat pocainta ca: „remuscare
pentru pacate urmata de o indreptare a vietii”. Astazi, majoritatea protestantilor
si alaturi de ei, baptistii contemporani, ignora doctrina pocaintei sau o
explica in mod fals ca nefiind nimic mai mult decat o momentana ,,hotarare
pentru Cristos”.
1. Definitia pocaintei
Daca recunoastem ca termenii „a se pocai” si „pocainta”
sunt traducerea din limba greaca a expresiilor metanoeo si metanoia,
nu ne va fi dificil sa deprindem sensul pe care aceste cuvinte il au in Noul
Testament. Orice cititor care nu cunoaste
greaca, poate cu usurinta verifica informatia data aici, recurgand
Problema este putin confuza pentru cititorul Bibliei de
limba engleza (al versiunii populare), din cauza ca aceleasi cuvinte, ,,a se
pocai,” ,,a nu se pocai de” si ,,fara
pocainta” sunt traducerea gresita a termenilor grecesti metamelomai si ametameletos
care pot fi traduse mult mai bine in engleza, prin expresia: ,,a regreta.”
CE ESTE POCAINTA?
Pocainta este uneori definita ca o „schimbare a mintii”. Problema cu aceasta definitie este ca, foarte usor, poate deveni de neinteles. Pocainta, conform Bibliei, nu este pur si
simplu o schimbare a mintii in sensul unei dorinte sau opinii de moment, ca si
cum cineva ar vrea sa comande cotlete de porc pentru cina, dar vazandu-l pe
vecinul sau cu o friptura apentisanta „isi schimba mintea” comandandu-si
friptura pentru el insusi. Mai degraba,
pocainta este o schimbare a mintii in sensul conceptiilor si atitudinilor
fundamentale.
„A se pocai” asa cum
s-a stabilit anterior este termenul pentru grecescul metanoeo. Acest cuvant in alcatuire este compus din noeo
insemnand „gandire”, „intelegere” sau „a fi patruns de o idee” si prefixul meta,
care poate insemna „dupa” si intotdeauna
indica „o schimbare”. Astfel ca termenul
poate fi tradus „a se razgandi” „a gandi mai bine” sau „ a avea o altfel de
minte”.
Verbul simplu noeo
apare de 14 ori in greaca Noului Testament.
Traducatorii versiunii King James l-au tradus de 10 ori „a intelege,” de
doua ori „a-si da seama de”, o data „a gandi” si inca o data „a se gandi
la”. Acestea alcatuiesc metanoeo „a
se pocai” putand fi foarte bine cu „a avea o altfel de intelegere”.
2. Pocainta si credinta
O corecta intelegere a
pocaintei ne va scuti de ideea gresita ca aceasta este ceva separat si diferit de credinta si de invatatura falsa
conform careia mantuirea prin credinta premerge pocaintei. Cand Scripturile
amintesc pocainta si credinta impreuna, ordinea este „pocainta si credinta”
niciodata „credinta si pocainta”.
POCAINTA SI CREDINTA
Motivul pentru ordinea
scripturala este destul de limpede.
Mintea naturala este incapabila de
credinta mantuitoare. Dar cand un
om are o minte schimbata, o minte duhovniceasca asemeni mintii lui Cristos,
atunci el crede Cuvantul lui Dumnezeu, el va fi de acord ca judecata lui
Dumnezeu este asupra lui, el accepta hotararile lui Dumnezeu in Cristos pentru
el – aceasta este credinta mantuitoare.
Pocainta este o
schimbare radicala a mintii de la necredinta la credinta, asa deci credinta
este atitudinea unei ratiuni transformate.
Acesta este motivul pentru care pocainta si credinta au fost infatisate
ca favoruri inseparabile. Si aceasta fiindca de obicei gasim ambii
termeni folositi, fara deosebire unul de altul, intrucat ambii, necesarmente,
se implica reciproc.
3. Porunca pocaintei
„Dumnezeu nu tine seama
de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni
sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa
dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat
tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti...” (Fapte 17:30-31).
TOTI TREBUIE SA SE POCAIASCA
Se poate presupune ca
numai cei mai mari pacatosi au fost chemati sa se pocaiasca, dar nu este asa.
Dumnezeu „porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca”. Pocainta nu este doar o dorinta de schimbare
a punctului de vedere si al atitudinilor; ea este o schimbare absolut necesara
- o porunca directa de
Nu doar pacatosilor
pierduti, ci si crestinilor li se porunceste sa se pocaiasca, atunci cand ei pacatuiesc. In Apocalipsa capitolele 2 si 3 citim
scrisorile din partea lui Isus Cristos catre cele sapte Biserici. Cinci dintre
ele includ chemari la pocainta. Nu pacatosilor pierduti, ci Bisericii din
Corint, Pavel ii scrie:
„Macar ca v-am intristat
prin epistola mea, nu-mi pare rau; si chiar daca mi-ar fi parut rau - caci vad
ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru putina vreme) - totusi, acum ma
bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a
adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n-aveti
nici o paguba din partea noastra” ( II Cor. 7:8-10 ).
4. Nevoia de pocainta
Pentru a fi primit de
Dumnezeu, omul trebuie sa aiba o minte schimbata, din cauza faptului ca mintea
cu care a fost nascut in carne este in dusmanie impotriva lui Dumnezeu si nu
poate primi lucrurile lui Dumnezeu.
In zilele lui Noe „Domnul
a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor
din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau” (Gen. 6:5).
David, prin inspiratie,
afirma: „Cel rau zice cu trufie: ‚Nu pedepseste Domnul! Nu este Dumnezeu!’
Iata toate gandurile lui” ( Ps.10:4).
Iata de ce Pavel ne
spune: „Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci,
pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc
judecate duhovniceste” (1 Cor. 2:14).
„Fiindca umblarea dupa
lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se
supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna. Deci, cei ce sunt pamantesti,
nu pot sa placa lui Dumnezeu” (Rom. 8:7-8).
O MINTE SANATOASA
Religiile false ii pot innebuni
pe oameni, sau nebunii pot avea false religii, dar nu tot asa este cu adevarata
religie a lui Isus Cristos. „Caci
Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta”
(2 Tim. 1:7).
Uneori poate fi o
problema de opinie, de felul, cine este sanatos si cine este bolnav, dar fara
scepticism, suntem incredintati de apostolul inspirat, daca acceptam Cuvantul
lui Dumnezeu, ca „avem gandul lui Cristos” (I Cor. 2:16).
5. Pocainta – De la ... si Catre ...
Pocainta este o
schimbare a atitudinii mintii, ea este o trecere de la un anumit fel de punct de vedere la alta
atitudine. Si de aceea aflam:
Pocainta este de pacate: „I-am dat vreme sa se pocaiasca
... de curvia ei” (Apoc. 2:21).
„Ceilalti oameni, cari
n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa
nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de
lemn, cari nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. Si nu s-au pocait
de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile
lor” (Apoc.
9:20-21).
DE
Pocainta este pentru
faptele moarte: „temelia pocaintei, de faptele moarte...” (Evr. 6:1).
„Faptele moarte” reprezinta faptele bune ale pacatosilor prin care incearca sa isi
faureasca propria lor nevinovatie. Pacatosul trebuie sa renunte la a mai incerca
sa se salveze singur, mai inainte ca el sa poata fi mantuit de Isus Cristos.
Pocainta este catre
Dumnezeu: „Pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus
Cristos” (Fapte 20:21). In pocainta,
mintea care odata era nesupusa si razvratita s-a impacat cu Dumnezeu.
6. Alternative la pocainta
„Daca nu va pocaiti, toti
veti pieri la fel” (Luca 13:3). Firea omului nu s-a
schimbat. In zilele in care Isus umbla pe acest pamant, oamenilor le placea sa
arate spre nenorocirile altora ca manifestari ale dreptatii divine. Isus a spus ca acestea erau doar exemple ale
unei judecati mult mai mari care va veni peste toti cei care nu se pocaiesc.
PEDEAPSA VESNICA
Pacatosul care nu se
pocaieste va pieri nu doar in aceasta viata, ci si in vesnicie. „Si acestia
vor merge in pedeapsa vesnica” (Mat.25:46) „vor avea ca pedeapsa o
pierzare vesnica” (2 Tes. 1:9).
Marcu ne reda cuvintele
iesite chiar de pe buzele lui Isus Insusi
„Daca mana ta te face sa cazi in pacat, taie-o; este mai bine pentru tine sa
intri ciung in viata, decat sa ai doua maini
si sa mergi in gheena, in focul in care nu se stinge: unde viermele lor nu
moare, si focul nu se stinge” ( Marcu 9:43-44).
Ne aducem aminte de
profetia lui Isaia: „Caci dupa cum cerurile cele noi, si pamantul cel nou,
pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea – zice Domnul – asa va dainui si samanta
voastra si numele vostru. In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni
orice faptura sa se inchine inaintea Mea, - zice Domnul.” „Si cand vor iesi,
vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au razvratit impotriva Mea; caci
viermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge; si vor fi o pricina de
groaza pentru orice faptura” ( Is. 66:22-24).
POCAINTA SAU MOARTE
7.Concluzie
Cuvantul lui Dumnezeu
este adevarat si cu siguranta se va implini.
El nu este un om care ar putea minti sau care s-ar razgandi. Daca noi suntem in dezacord cu El, singura
cale prin care putem veni in acord cu El este pocainta, fiindca El nu se schimba.
Dumnezeu „porunceste
ACUM tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Nu maine, nu altadata,
ci „ACUM este ziua mantuirii” ( II Cor. 6:2).
Daca tu nu esti mantuit
prin harul Sau, poate ca acum Dumnezeu iti daruieste „pocainta pentru a trai”
( Fapte 11:18).
Traducere de V.S. Avram