Diferenta dintre „vechea” si „noua” Evanghelie

de Rolfe Barnard

Acum, prieteni, vin sa va spun deschis ca vechea Evanghelie a Harului lui Dumnezeu este opusa acestei „noi evanghelii” ce este parte har, parte fapte omenesti. Vechea Evanghelie, care este adevarata Evanghelie a lui Dumnezeu, a pastrat cu sfintenie cateva valori pe care aceasta „noua evanghelie” le-a pierdut. Vreti sa ma ascultati cu atentie acum? Aceasta noua evanghelie, pe care o intalnim astazi sustinand o rascumparare universala si un scop divin de mantuire universala, este constransa, prin natura sa, a ieftini harul si a ieftini crucea lui Cristos, prin negarea faptului ca Tatal si Fiul sunt Suverani in mantuire. Aceasta „noua evanghelie” ne asigura ca, dupa ce Dumnezeu, in Cristos, a indeplinit tot ce a putut sa indeplineasca, depinde in final de alegerea fiecarui om daca scopul lui Dumnezeu de a-l mantui este realizat sau nu.

Acum, prieteni, aceasta pozitie des raspandita – predicarea faptului ca Dumnezeu si-a facut partea, iar acum sta neputincios in timp ce tu decizi daca scopul Sau va fi sau nu realizat – conduce la doua concluzii nefericite.

In primul rand, aceasta pozitie ne conduce la o intelegere gresita a semnificatiei invitatiei induratoare pe care o prezinta Cristos in Evanghelie. Cand auzim invitatiile facute de acesti predicatori, care strica Evanghelia, intelegem ca ei nu prezinta expresia tandretei rabdarii unui Suveran puternic, ci apelurile patetice ale dorintelor umane. Si astfel, Dumnezeul Intronat al Slavei, in predicarea de azi, a fost deodata preschimbat intr-un personaj slab, neputincios, care bate la inima omului, inima pe care nu are puterea de a o deschide. Prieteni, aceasta este o dezonoare rusinoasa adusa Cristosului Suveran al Noului Testament.

In al doilea rand, aceasta „noua evanghelie”, in modul in care este predicata, ne determina sa negam dependenta noastra de Dumnezeu; iar atunci cand este vorba de decizii vitale, ne indeparteaza din mainile lui Dumnezeu. Ne invata ca, de fapt, noi suntem stapanii propriului nostru destin si comandantii sufletelor noastre. Si astfel, submineaza chiar fundamentul relatiei noastre cu Creatorul. Nu este de mirare, privind la convertitii de astazi, ca sunt adesea lipsiti de reverenta si de devotiune.

Vechea Evanghelie vorbeste foarte diferit atunci cand descrie nevoia omului de Isus Cristos; ea accentueaza un aspect ignorat astazi. Si anume, faptul ca pacatosul nu poate sa se supuna Evangheliei, asa cum nu poate asculta nici de Lege, neavand inima innoita. Pe de alta parte, declarand puterea lui Cristos de a salva, vechea Evanghelie il proclama pe El ca Autor si agent principal al convertirii. Il predica pe El, ca fiind Acela care prin Duhul Sau, prin inaintarea Evangheliei, reinnoieste inimile oamenilor si ii trage la El. Asadar, Vechea Evanghelie, in timp ce sustine credinta ca pe o datorie a omului, accentueaza de asemenea faptul ca credinta nu sta in puterea omului. Dumnezeu este Acela care ne capaciteaza pentru a-i implini poruncile. Efeseni 2:8 spune: „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Evrei 12:2a spune: „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre...”

Astfel, Vechea Evanghelie nu sustine doar ca omul trebuie sa vina la Cristos pentru a fi mantuit, ci ea de asemenea afirma ca omul nu poate sa vina decat daca este tras de Dumnezeu. Ioan 6:44 ne spune: „Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l trage Tatal, care M-a trimis...”1

Ioan 14:6 spune: „Isus i-a zis: Eu Sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

Ioan 3:27 – „Drept raspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decat ce-i este dat din Cer.”

Drept urmare, prieteni, Vechea Evanghelie infaptuieste ceea ce este indispensabil pentru noi, si anume ea lucreaza pentru a rasturna increderea in sine, convingand in acelasi timp pacatosii ca mantuirea este in totalitate independenta de ei, conducandu-i pe pacatosi intr-o stare disperata a sinelui, dependenta de harul glorios al Mantuitorului Suveran, nu doar pentru a obtine neprihanirea, ci si credinta. Astfel, Vechea Evanghelie nu vorbeste despre a te decide pentru Cristos, cum auzim astazi; deoarece aceasta expresie sugereaza ca am vota pe cineva pentru o anumita functie. Sugereaza in mod clar ideea unui act in care candidatul nu are nici un rol decat sa se ofere pe sine pentru alegeri. Totul este stabilit de alegerea independenta a votantului. As dori insa ca oamenii sa ma creada cand le spun ca noi nu Il votam pe Fiul lui Dumnezeu pentru a ocupa functia de Mantuitor al nostru! Iar Mantuitorul nostru nici nu ramane pasiv in timp ce predicatorii fac campanie in contul Sau.

Prieteni, a veni la Cristos, a te baza pe Cristos si a te intoarce din pacat intr-o predare deplina inaintea lui Cristos, este mult diferit de a te decide pentru Cristos ca Mantuitor personal. Aceia care pervertesc Evanghelia, implora oamenii sa-L accepte pe Isus ca Mantuitor, promitandu-le ca vor fi mantuiti. Aceasta este o minciuna venita din iad, deoarece nu se regaseste pe paginile Bibliei. Daca o persoana nu se preda lui Isus Cristos ca Domn si Conducator deplin in propria-i viata, nu este mantuita! De asemenea auzim din gura celor ce pervertesc Evanghelia, urmatoarele cuvinte: „Acum pacatosule care asculti Evanghelia, Dumnezeu si-a facut partea... Diavolul te vrea pentru el, iar Cristos la randul Sau te vrea pentru El, tu insa esti cel care are votul decisiv.” Dragi prieteni, aceasta este o alta minciuna izvorata din iad! Cristos nu s-a oferit pe Sine pentru o functie. El lucreaza si astazi sezand pe un tron si domnind ca Profet, Mare Preot si Rege. El nu este un simplu spectator in timp ce noi incercam sa-i convingem pe oameni sa se decida pentru El, in timp ce Evanghelia este predicata.

El vine in mod activ prin Duhul pentru a-i trage pe oameni la Sine, si de aceea noi, predicatorii, afirmam ca El este un Mantuitor pentru cei pacatosi. Tatal impreuna cu Duhul Sfant trag pacatosii aducandu-i astfel la Cristos. Mantuirea este a Domnului! Multumiri fie-I aduse ca este numai in Cristos! Iar la intrebarea „Ce trebuie sa fac pentru a fi mantuit?” – aceasta fiind de altfel si intrebarea intrebarilor – Vechea Evanghelie raspunde: „Crede in Domnul Isus.” Si atunci, cineva va intreba: „Ce inseamna lucrul acesta?” Vechea Evanghelie raspunde: „Inseamna a te sti pe tine insuti un pacatos si de asemenea a-L cunoaste pe Cristos care a murit pentru cei pacatosi. Inseamna a abandona toata „neprihanirea” proprie si increderea de sine, si a te arunca cu tot ceea ce esti la picioarele lui Cristos pentru iertare si pace. Inseamna schimbarea dusmaniei si rebeliunii naturale a cuiva fata de Dumnezeu, cu un duh recunoscator care se supune Voii lui Cristos, prin regenerarea inimii acelei persoane de catre Duhul Sfant. Inseamna luarea pacatosului de Dumnezeu si transformarea lui intr-o faptura noua, in Cristos.”

Urmatoarea intrebare: „Cum voi ajunge sa cred in Cristos si sa ma pocaiesc? Frate Barnard, tu imi spui ca nu am nici o abilitate naturala pentru a face aceste lucruri.” Nu eu spun asta, ci Dumnezeu spune lucrul acesta! Dar daca nu am nici o abilitate pentru a face aceste lucruri, cum voi ajunge eu sa cred in Cristos si sa ma pocaiesc? Daca tu spui ca trebuie, dar nu pot, cum am sa pot indeplini lucrul acesta? La aceasta intrebare incurcata, si totusi adevarata, Vechea Evanghelie raspunde: „Asculta prietene pacatos, priveste la Cristos. Renunta a mai privi la tine insuti, renunta a mai asculta de vechea ta vointa slaba si pacatoasa; priveste la Cristos, cauta-L pe Domnul, implora mila Lui.” 1 Samuel 2:8 spune: „El ridica din pulbere pe cel sarac, ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari...”

Isaia 45:22 spune: „Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul.”

Isaia 55:6 de asemenea spune: „Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L, cata vreme este aproape.”

Ieremia 29:13 spune: „Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.”

Plangi inaintea lui Cristos, asa cum esti, apeleaza la mila Sa, cere-I sa-ti dea o inima noua, lucrand in tine o pocainta si credinta autentica. Cere-I lui Cristos sa indeparteze inima ta rea si necredincioasa si sa-ti scrie legea Sa in inima. Stai aproape de El, veghind, rugandu-te, citind, si ascultand Cuvantul Sau, continuand sa-L cauti pe Domnul pana cand El iti daruieste pacea!

Dumnezeul Cel Atotputernic trebuie sa infaptuiasca o minune in tine si sa ti-l descopere pe Cristos inlauntrul tau, pentru a avea viata vesnica.

Ioan 17:3 spune: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.”

Luca 10:22 afirma: „Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.”

Duhul Sfant trebuie sa te boteze in trupul lui Cristos. 1 Corinteni 12:13 spune „…noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup...”

Domnul nostru Isus Cristos nu asteapta pasiv, ci lucreaza in mod activ pentru a-i aduce pe alesii Sai la credinta. Predicarea „noii evanghelii” este numita si aducerea oamenilor la Cristos, ca si cum doar oamenii vin, in timp ce Cristos sta nemiscat. Adevarata Evanghelie reprezinta venirea lui Cristos la oameni. In timp ce Evanghelia este predicata, si Cristos este prezentat inaintea ochilor oamenilor, Maretul Salvator proclamat de Evanghelie este activ – Slava Domnului! – facandu-si lucrarea prin Cuvant. El nu sta pasiv, ci ii cerceteaza pe pacatosi cu mantuirea, trezindu-i la credinta si aducandu-i cu mila la El. Multumim lui Dumnezeu ca noi nu trebuie sa folosim toate aceste metode firesti pentru a face pe cineva sa se decida a-L accepta pe Cristos! Noi nu trebuie decat sa-L predicam pe Cristos in puterea Duhului Sfant! Noi nu trebuie sa privim la acesti bieti pacatosi avand impresia ca totul depinde de ei. Ci stim ca in timp ce Il predicam, Cristos este pregatit, lucreaza, se ocupa de ei. EL este Cel care deschide ochii orbilor, si, binecuvantat fie Dumnezeu, El trage pacatosii la Sine. O ce glorios este a-L proclama pe Cristos care a venit in lume pentru a-i mantui pe pacatosi! Glorificat sa fie Numele-I Sfant!

Luca 5:32 ne spune: „N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti ci pe cei pacatosi.”

Galateni 1:6-9 pe de alta parte avertizeaza: „Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie, deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema!”

Traducere de Marius Gabriel Lucan

¹ In greaca elkuso - a trage, a tari (acelasi cuvant tradus de Cornilescu in F.A.16:19 cu 'a tari'); Trad. Vulgata – traxerit - trage; majoritatea traducerilor engl. prezinta 'draws him'. In traducerea Cornilescu traditionala apare ,daca nu-l atrage Tatal”, insa originalul grecesc impreuna cu majoritatea traducerilor din alte limbi prezinta ,trage,” ceea ce schimba fundamental sensul pasajului – n. tr