REASEZAREA UNUI VECHI
HOTAR
De Tom ROSS
„Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au asezat parintii
tai.” (Prov. 22:28)
„Un Domn, o credinta,
un botez” (Ef. 4:5)
|
D |
atorita greselilor, neglijentei, compromisului si
liberalismului, dintotdeauna baptistii au avut responsabilitatea de a reafirma ceea
ce au crezut de-a lungul timpului. Baptistii nu trebuie sa presupuna ca toata
lumea intelege pozitia lor despre diversele doctrine gasite in Biblie. Si zilele
in care traim nu fac exceptie de la aceasta regula.
In ultimii ani, s-au nascut multe
controverse asupra celei mai fundamentale randuieli a Noului Testament, botezul
scriptural. Orice cercetator in istoria ecleziastica stie ca acest subiect al
botezului a fost intotdeauna asociat cu controverse si dezbateri aprinse. Cei
pe care i-am identifica astazi ca baptisti, au pretins intotdeauna ca numai ei
au autoritatea sa duca la indeplinire trimiterea, asa cum a fost data de Cristos
in totalitatea si plinatatea ei. Adevaratii baptisti au respins intotdeauna randuielile
si ordinarile Bisericii Romano-Catolice si a fiicelor ei protestante. Anumite
persoane pot predica cu succes Evanghelia si invata pe altii parte din adevar, insa
doar adevaratele biserici baptiste au, de
De-a lungul secolelor au existat intotdeauna
baptisti doar cu numele care au fost gata sa compromita adevarurile Scripturii in
schimbul puterii, prestigiului sau in schimbul unui numar mai mare de credinciosi
in bisericile lor. Acesti baptisti apostati sunt asemeni israelitilor din
zilele lui Ieremia, care nu au luat aminte la avertismentul lui Dumnezeu de a
umbla pe vechile cai, asa cum arata Ieremia 6:16: „Asa vorbeste Domnul: ‚Stati in drumuri, uitati-va, si intrebati care sunt cararile
cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru
sufletele voastre!’ DAR EI
RASPUND: ‚NU VREM SA UMBLAM PE ELE!’” Este datoria
tuturor bisericilor baptiste si pastorilor adevarati sa se opuna baptistilor
apostati din zilele noastre care cauta sa deschida noi carari, in loc sa urmeze
vechea cale aratata in Scriptura. Multe dintre asa numitele biserici baptiste
au inlaturat vechiul hotar al botezului scriptural si au primit in mod deschis si
cu bucurie in bisericile lor afundari straine. Acest fapt este dominant in
bisericile afiliate
CERINTELE BOTEZULUI SCRIPTURAL
|
B |
otezul a fost dintotdeauna randuiala care i-a distins pe baptistii
adevarati de toate celelalte grupari religioase. De-a lungul veacurilor baptistii
sunt singurii care pot sustine sincer ca au sustinut „un Domn, o credinta,
un botez” (Ef.
4:5). Fiecare din cele trei segmante trebuie privit ca o parte complexa a intregului
verset. Aceste concepte: „Un Domn, o credinta, un botez” sunt legate impreuna intr-un mod foarte complex si nu pot fi
separate daca o biserica baptista vrea sa-si mentina unitatea si puritatea
doctrinara. Permiteti-mi sa ilustrez ceea ce spun. Isus este Capul si Domnul fiecarei
biserici a Lui. Baptistii sunt singurul grup care nu isi traseaza autoritatea de
a exista in Biserica Romano-Catolica sau la vreun fondator omenesc. Chiar si
istorici protestanti au incuviintat acest fapt. Pentru ca Isus Cristos este
Domnul si Capul bisericilor Lui, El le-a investit pe fiecare cu „o credinta,”
sistemul adevarului si doctrinei care
trebuie sa fie invatata si practicata in bisericile Domnului. I Timotei 3:15
spune: „Dar daca voi zabovi, sa stii cum
trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel
viu, STALPUL SI TEMELIA ADEVARULUI.” Daca biserica Domnului este stalpul si temelia adevarului
atunci trebuie sa fie locul unde adevarul este sustinut si inaltat si nu locul
unde acesta este daramat. Ca baptisti adevarati, trebuie sa urmam indemnul din
Iuda 3, care spune: „m-am vazut silit sa va scriu ca sa va
indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor.” Unul din modurile in care ne luptam
pentru credinta si sustinem adevarul este sa cerem tuturor care vin in
bisericile noastre sa aiba acel „un botez” despre care Pavel a scris in
Efeseni 4:5. Exista un singur fel de botez care indeplineste toate cerintele scripturale,
si acela este botezul baptist. Toate celelalte trebuie sa fie respinse ca fiind
nule si neavenite, altfel nu vom reusi sa mentinem integritatea si puritatea
noastra doctrinara. Cand o biserica incepe sa primeasca afundare straina, Il
dezonoreaza pe Acel „Domn,” si esueaza in a lupta pentru „o credinta” recunoscand alte botezuri decat
botezul baptist ca fiind valide. In esenta valideaza de fapt falsitatea si
eroarea. Mi-e teama ca foarte multe biserici si pastori nu au reusit sa invete
cerintele botezului scriptural care, in schimb, a rezultat in laxitate
doctrinara.
Prima cerinta a botezului scriptural
este ca trebuie sa fie administrat de autoritatea potrivita. Botezul nu este o
randuiala crestina ce poate fi indeplinita de oricine, ci este o randuiala a
bisericii ce trebuie indeplinita pe baza autoritatii bisericii locale. Cand
Isus a dat marea trimitere nu a dat-o apostolilor ca si crestini individuali,
ci a dat-o bisericii, ca sa fie indeplinita pana El se va intoarce. Daca ar fi
dat-o apostolilor, ca si crestini individuali atunci eficacitatea si
validitatea acestei porunci ar fi pierit odata cu ei. Dar Matei 28:19-20 spune:
„Duceti-va si faceti ucenici din
toate neamurile, botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului
Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in
toate zilele, pina la sfirsitul veacului. Amin.” Singurul botez recunoscut si
autorizat de Dumnezeu este botezul lui Ioan. Toti membrii primei biserici primare au primit botezul
lui Ioan, chiar si Capul si Fondatorul bisericii, Isus Cristos, care a mers 90
de kilometri ca sa poata fi botezat de autoritatea potrivita. Isus a crezut asa
de tare in botezul baptist, incat a declarat ca aceia care il respingeau, de
fapt respingeau planul lui Dumnezeu. In Luca 7:29-30, spune: „Si tot norodul care l-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui
Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit
planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.” Traducerea Trinitarian Bible Society spune: „Si cand L-a auzit tot poporul si chiar vamesii au dat dreptate lui
Dumnezeu, si au fost botezati cu botezul lui Ioan. Dar Fariseii si invatatorii
Legii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, si nu au fost botezati
de el.” Toti romano-catolicii, protestantii, neo-protestantii, „ucenicii,”
si carismaticii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la botezul
scriptural. De aceea toti
baptistii adevarati trebuie sa considere administrarea randuielilor de catre
acestia, nula si neavenita.
Autoritatea si puterea de a indeplini
marea trimitere a fost data sau transferata de Cristos Bisericii Lui inainte ca
El sa se inalte la cer. Pilda din Marcu 13:34 ilustreaza foarte bine ceea ce
spun: „Se va intimpla ca si cu un om plecat
intr-alta
A doua cerinta pentru un botez scriptural
este ca trebuie facut in modul corect, adica prin afundare. Singurul mod de
botez infatisat in Scriptura este acela al afundarii complete a credinciosului in
apa. Nu exista nici macar un verset in Scriptura care sa valideze metodele
nescripturale de stropire sau turnare a apei. In Romani 6 actul botezului este
asemanat cu o ingropare. Toata lumea stie ca atunci cand cineva este ingropat,
nu se arunca doar cativa bulgari de tarana peste el, ci acesta este acoperit
complet de pamant. Cand Ioan l-a botezat pe Isus, Scriptura spune ca: „De indata ce a fost botezat, Isus A IESIT
AFARA DIN APA”
(Matei 3:16). Inainte ca Isus sa poata iesi din apa, trebuia mai intai sa intre
in apa. Daca autoritatea potrivita si modul potrivit de administrare al
botezului nu sunt importante, cum sustin unii in mod gresit, de ce a mers Isus
pe jos 90 de kilometri ca sa fie botezat de Ioan in raul Iordan? Daca administratorul
si modul botezului nu sunt importante, atunci Isus ar fi putut cere oricarui om
sa il stropeasca sau sa toarne putina apa si sa-L declare botezat. Cu toate
acestea, Isus a fost botezat de autoritatea pe care Dumnezeu a numit-o si in
maniera in care Dumnezeu a randuit-o, si de aceea Matei 3:17 spune: „Si din ceruri s-a auzit un glas care zicea:
‚Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea.’” Botezul baptist este singurul botez
pe care Dumnezeu il recunoaste si cu care El este multumit. Orice cult ce
sfideaza porunca lui Dumnezeu prin practicile lor nescripturale de stropire sau
turnare de apa, trebuie privita, in ceea ce priveste botezul, ca anticrestina.
De aceea, nici o biserica baptista adevarata nu poate accepta administrarea randuielilor
de catre acestea. Ar trebui de asemenea sa fie evident faptul ca o biserica baptista
adevarata nu poate primi afundarea unor grupari care s-au desprins din aceia
care practica stropirea sau turnarea.
A treia cerinta a botezului scriptural
este ca acesta trebuie sa fie administrat unui subiect potrivit. Doar aceia
care si-au marturisit credinta in Isus Cristos pot fi candidati pentru botez.
Aceasta inseamna ca persoana trebuie sa fie mantuita inainte sa intre in apa botezului. Fiecare catolic
si protestant care stropeste sau toarna apa pe un copil mic batjocoreste randuiala
botezului. Fiecare „ucenic” care boteaza pacatosi pentru ca acestia sa devina credinciosi,
de asemenea isi bate joc de randuiala botezului. Doar aceia care au crezut cu
adevarat si care au fost mantuiti au fost botezati in cartea Faptele
Apostolilor. Adevaratii baptisti au aparat intotdeauna invatatura botezului
credinciosilor. O persoana trebuie sa fie salvata, justificata, curatita si
iertata prin credinta in sangele scump al lui Isus Cristos inainte ca ea sa
intre in apa botezului. Nu e nici o urma de dovada in Noul Testament care sa
sustina invatatura anticrestina a botezului copiilor mici, sau a ereziei sale gemene
a regenerarii prin botez. Fapte 8:12 spune: „Dar cind AU CREZUT pe Filip, care propovaduia
Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si a Numelui lui Isus Cristos, au fost
botezati, atit barbati cit si femei.” Trebuie observat ca Duhul Sfant a subliniat ca barbati si
femei care au crezut au fost botezati. Nu e nici o mentiune in acest verset despre
copii mici necredinciosi. Dupa ce famenul Etiopian a fost mantuit, Fapte
8:36-37 spune: „Pe cind isi urmau ei drumul, au dat
peste o apa. Si famenul a zis: ‚Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat?’ Filip a zis: ‚Daca crezi din toata
inima, se poate.’ Famenul a raspuns: ‚Cred ca Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu.’” Daca famenul nu ar fi fost un
credincios justificat si posesor al vietii vesnice Filip nu l-ar fi botezat.
Daca ar fi sa duc cititorul cu gandul, doua sute de ani inapoi in timp, am gasi
ca baptistii au fost singura denominatie care botezau doar pe aceia care
credeau. De aceea oricare din celelate grupari religioase care au evoluat de
atunci si care practica afundarea, trebuie privite ca nescripturale si invalide
cu privire la botez.
A patra cerinta a botezului scriptural
este ca trebuie sa fie facut cu o motivatie corecta. Actul botezului este pur
simbolic, nu are nici un fel de calitati mantuitoare, si nici nu transmite harul
persoanei care se boteaza. Botezul este un act prin care credinciosul isi marturiseste
credinta. Romani 6:3-6 arata clar scopul simbolic al botezului, folosind
cuvintele „DUPA CUM:” „Nu stiti ca toti
citi am fost botezati in Isus Cristos, am fost botezati in moartea Lui? Noi
deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca,
dupa cum Cristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim
o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El printr-o moarte ASEMANATOARE
cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere ASEMANATOARE cu a Lui. Stim bine
ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El pentru ca trupul pacatului
sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului.”
Din acest pasaj de
Scriptura, botezul este o imagine a justificarii noastre. Am murit impreuna cu Cristos,
ceea ce inseamna ca El a platit pe deplin pedeapsa pentru pacatele noastre.
Este o imagine a sfintirii noastre progresive, si a faptului ca am fost inviati
sa traim o viata noua. Apoi, in sfarsit, este o declarare a credintei noastre ca
vom fi glorificati ca si chipul inviat al lui Isus Cristos. Orice biserica ce
crede in regenerarea prin botez, sau ca o persoana mantuita poate pierde mantuirea
lui Dumnezeu, nu poate, atunci cand boteaza, sa prezinte cu acuratete Evanghelia
si puterea ei de a mantui suflete. De fapt toti cei care sustin ca botezul este
esential in mantuirea unui suflet, in esenta, spun caci credinta in sangele lui
Isus Cristos nu este de ajuns sa ierte pacatele si sa il justifice complet pe
credincios. Deci, in realitate, ei invata mantuirea prin fapte, care este cel
mai rau fel de erezie.
Unde lipsesc oricare din cele patru
cerinte ale botezului scriptural, acesta trebuie privit ca fiind nescriptural,
invalid si strain. Toate botezurile false, administrate de autoritati improprii
trebuie respinse de bisericile baptiste, pentru ca acestea sa ramana
credincioase ca paznice ale randuielilor. Acesta este in mod precis motivul
pentru care baptistii in veacurile trecute au fost numiti anabaptisti, pentru ca
au rebotezat pe toti cei care voiau sa se alature lor, si facand asa, ei au
declarat ca nici un alt fel de biserici nu aveau autoritatea scripturala de
a boteza.
IN CE CONSTA AFUNDAREA
STRAINA?
|
A |
fundarea straina este un botez fals care nu indeplineste
toate cele patru cerinte ale botezului scriptural. De exemplu, cand o biserica
baptista primeste afundari ale baptistilor arminieni sau afundari metodiste, nu
numai ca primesc botezul oficiat de o autoritate improprie, ci de asemenea
primesc un botez care nu a fost facut cu o motivatie corecta. Amandoua gruparile
cred ca un credincios poate sa-si piarda mantuirea ceea ce inseamna ca in
botezul lor nu au putut sa declare ca au fost justificati de toate lucrurile.
Cred intr-o mantuire prin fapte, care trebuie respinsa de toti baptistii adevarati.
Multi baptisti incep sa priveasca
administrarea botezului de catre bisericile fundamentaliste interdenominationale
si nondenominationale ca fiind valid. Aceste biserici se pare ca cred in mantuirea
prin har, boteaza prin afundare si dau botezului un caracter pur simbolic. Cu
toate acestea, ei nu au autoritatea bisericii scripturale care este absolut
esentiala pentru un botez valid. Fiecare dintre aceste asa numite biserici isi
traseaza autoritatea de a exista intr-un fondator uman care mai mult ca sigur
s-a desprins de biserica protestanta. Iov 14:4 intreaba: „Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta
necurata un om curat? Nu poate sa iasa niciunul.” Originea lor nu a fost niciodata
valida sau curata pentru ca aceste biserici nu au fost infiintate de o biserica
baptista scripturala, de aceea afundarile lor sunt lipsite de autoritate si de
aceea toti adevaratii baptisti trebuie sa le considere ca nefiind valide.
Botezurile lor au fost administrate in afara sferei succesiunii bisericii de
aceea trebuie sa fie respinse netinand cont de cate caracteristici si semne
baptiste ar putea avea ele. Anabaptistii din vremurile stravechi au adoptat
aceasta pozitie chiar inainte ca modul de administrare al botezului sa fi fost
subiect de controverse. W.M. Nevins, autorul cartii Alien Baptism and the Baptists (Botezul strain si baptistii) a scris in paginile 49-50 urmatoarele
lucruri: „In
anul 200 d. Cr., la o suta treizeci de ani dupa moartea lui Pavel, in vremea cand
multi dintre cei care au fost aproape contemporani cu Pavel erau inca in viata,
gasim, dupa cum spun istoricii, ca anabaptistii se certau cu sectele eretice
care mai tarziu au format Biserica Romano-Catolica pe motivul botezului. Subiectul
controversei nu a fost modul de administrare al botezului. Cei care se opuneau
anabaptistilor aveau botezul lor in care de asemenea persoana botezata era afundata
in apa. Constroversa a aparut pentru ca anabaptistii nu au acceptat ca valida afundarea
administrata de aceste secte eretice, spunand ca ei nu au nici o autoritate sa
boteze si insistau sa afunde a doua oara pe cei care veneau la ei din aceste grupari.
De aceea, aceste secte eretice s-au infuriat, i-au numit anabaptisti (rebotezatori)
si au organizat niste concilii bisericesti privitoare la aceasta problema.”
Baptistii au avut intotdeauna o pozitie
puternica si stricta in privinta botezului, respingand toate afundarile straine
ca false si nescripturale. Din acest motiv stramosii nostri au fost urati, vanati,
macelariti, torturati si ucisi atat de catolici cat si de protestanti. Acei baptisti
apostati care primesc cu buna stiinta afundare straina, nu numai ca repudiaza credinta
inaintasilor nostri cu privire la botez, dar de asemenea dau mana cu bisericile
nescripturale. Am putea spune la fel de bine ca orice „evanghelie” sau „invatatura” pe care o organizatie
religioasa o predica este buna, daca spunem ca orice „botez” este bun. Adevaratii baptisti
au fost caracterizati de-a lungul veacurilor trecute ca fiind aceia care se
opun si resping invataturile si evangheliile false. Nu putem fi consecventi daca
respingem invataturile false ale altor grupari si acceptam, in acelasi timp, botezul
lor neautorizat.
In opinia mea, cand o biserica baptista
apostata primeste deschis si cu buna stiinta afundare straina, ea si-a pierdut
dreptul de a administra randuielile. Deci, alte biserici baptiste trebuie sa
considere randuielile lor ca invalide fiindca biserica ce primeste afundare straina,
chiar daca ar fi fost organizata corect, a dat de buna voie mana cu protestantismul
si in final cu catolicismul. Cand primesti botezul unei alte biserici, primesti
de asemenea si sistemul ei de credinta. In esenta, ei spun ca sunt o biserica
cu aceeasi credinta si practica. Adevaratii baptisti trebuie sa stea cu curaj impotriva
unei asemenea falsitati si erori. Cand o biserica baptista primeste botezurile
administrate de o biserica baptista apostata, care prin vot a decis sa primeasca
afundare straina, atunci ea primeste afundare straina de la o biserica
nescripturala. Cand o astfel de biserica primeste ca membrii pe cei din
bisericile care au primit in mod deschis afundare straina, de fapt declara ca
sunt de acord cu actiunile bisericii apostate. Biblia ne avertizeaza in mod
foarte clar: „Sa nu-ti pui miinile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor
altora: PE TINE INSUTI PAZESTE-TE CURAT” (I Tim. 5:22). Daca nu vrem sa fim partasi la pacatele
altor oameni, atunci cu siguranta putem sa deducem ca nu trebuie sa luam parte
la pacatele unei biserici apostate.
MOTIVELE PENTRU CARE
BAPTISTII TREBUIE SA STEA TARI IMPOTRIVA TUTUROR AFUNDARILOR STRAINE
|
A |
primi de buna voie afundare
straina inseamna a sfida principiile Scripturii si a risca a pierde prezenta,
puterea si autoritatea lui Isus Cristos in bisericile noastre. Isus a promis
prezenta lui vesnica doar acelor
biserici care vor continua sa invete pe membrii lor sa se conformeze cu tot
ceea ce le-a poruncit El. Isus a parasit biserica din Laodicea pentru ca erau caldicei
si pentru ca aveau impresia ca nu le lipseste si nu le mai trebuie nimic. Nu
voiau sa-L urmeze pe Isus Cristos si de aceea El se afla afara indemnandu-i sa
se pocaiasca de rautatea lor. Nu conteaza cat de mare poate creste o biserica
prin primirea si acceptarea afundarii straine, daca prezenta Domnului Isus si
autoritatea Sa nu este acolo, gloria s-a indepartat de locul acela si Dumnezeu
a scris I-Cabod[1]
pe acea casa. De ce ar risca un baptist adevarat sa piarda puterea si prezenta
lui Dumnezeu, din cauza ca a compromis adevarurile scumpe cu privire la
biserica Domnului si la botez? Multi isi bat joc si ridiculizeaza strictetea
pozitiei adevaratilor baptisti cu privire la botez, dar noi nu facem altceva
decat sa luam aminte la avertizarea solemna pe care Isus a dat-o in Matei 5:19,
care spune: „Asa ca, oricine
va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa,
va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi, si va invata
pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor.”
Prin faptul ca primeste afundare straina,
o biserica arata faptul ca este de acord cu credinta, doctrina si practicile
bisericii de la care primeste membrii. Cand recunosti administrarea randuielilor
de catre o alta biserica de fapt spui ca esti de acord cu ceea ce face si este
acea biserica. Amos 3:3 spune: „Merg oare doi oameni impreuna
fara sa fie invoiti?” Cum se poate oare ca adevaratii baptisti
sa se uneasca si sa mearga impreuna cu aceia care cred in erezia bisericii
universale, in mantuirea prin fapte, in regenerarea prin botez, in femei predicator,
in revelatii extra-biblice si in miscarea carismatica? Totusi, aceasta este
exact ceea ce fac unele biserici locale cand primesc afundare straina, sau
primesc botezul pe care bisericile baptiste apostate il administreaza. Nu poti
separa „o credinta,” de „un botez.” Daca sistemul de credinta al unei biserici nu este pur si
scriptural atunci poti fi sigur ca asa numitul lor botez va fi murdarit si nu
va avea validitate.
O biserica baptista este asemanata
cu o mireasa care este logodita cu mirele ei. Pavel a spus bisericii din Corint
„Caci sunt gelos pe voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu,
pentru ca v-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea lui Cristos ca
pe o fecioara curata”
(II Cor. 11:2). Pentru ca mireasa sa fie gata de casatorie ea trebuie sa se pastreze
curata, fara pata si pura. De fapt, cum trebuie ea sa se mentina curata in timp
ce asteapta venirea mirelui putem vedea in Efeseni 5:26, 27 unde se spune: „ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin
botezul cu apa, prin Cuvint, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita,
fara pata, fara zbircitura sau altceva de felul acesta, ci sfinta si fara
prihana.” Ea nu are voie sa comita adulter spiritual prin
aderarea ei intr-o unire nesfanta cu biserici nescripturale. Ea trebuie sa ramana
fara pata si credincioasa mirelui ei, Isus Cristos. Daca o biserica nu se va
supune invataturilor celei mai fundamentale randuieli a Noului Testament, mi-e
foarte greu sa cred ca vor face parte din mireasa lui Isus Cristos. Cand o
biserica incepe sa primeasca afundare straina se murdareste si se descalifica din
postura de mireasa. Astfel de biserici de asemenea murdaresc alte biserici baptiste
care primesc randuileile lor ca fiind valide. Isus se va casatori cu o mireasa
credincioasa care a fost foarte atenta in pregatirea si pastrarea ei curata.
Cand o biserica baptista incepe cu
buna stiinta sa primeasca afundare straina nu va fi mult pana cand isi va
pierde identitatea si puritatea doctrinara de biserica baptista. Botezul este
unul din lucrurile care asigura unitatea doctrinara in interiorul unei
biserici. Oricum, cand o biserica slabeste pozitia privitoare botez, incepe sa
primeasca tot felul de doctrine nescripturale printre membrii ei. Tot ceea ce
trebuie sa faca cineva, este sa se uite la ce a facut compromisul bisericilor
Conventiei Baptiste de Sud. Cand ei au inceput sa primeasca afundare straina a inceput
decaderea lor doctrinara. Putini dintre ei cred astazi in continuitatea
bisericii sau in doctrinele harului. Multi neaga autoritatea si
infailibilitatea Scripturii. Multe din aceste biserici au ordinat femei ca pastori
si diaconi. Majoritatea cred in erezia despre biserica universala invizibila. Cand
o biserica baptista primeste afundare straina nu va fi mult pana cand va incepe
sa primeasca si sa practice doctrine care sunt de asemenea straine de Scriptura.
Daca o biserica este gata sa se compromita cu privire la botez, arata ca este
gata sa se compromita cu privire la alte doctrine.
Cand o biserica baptista incepe sa
primeasca in mod constient afundare straina, se leapada de credinta premergatorilor
ei si calca in picioare cu dispret sangele martirilor baptisti. Oricine are o
cunoastere adecvata despre istoria ecleziastica stie ca baptistii din timpurile
stravechi au fost torturati, mutilati si martirizati pentru pozitia lor fara
compromis fata de botezul credinciosilor. Au fost gata sa-si dea viata pentru a
putea pastra curate invataturile Cuvantului lui Dumnezeu. Acei baptisti care au
primit afundare straina, il dezonoreaza pe Domnul si pe aceia care si-au varsat
sangele pentru apararea bisericii Lui si a botezului scriptural. De mult sunt
de parere ca astfel de biserici are trebui sa stearga cuvantul baptist din
numele lor si sa se declare in mod deschis ca sunt fiice protestante ale curvei
celei mari din Babilon. Cand cineva s-a unit cu o curva, fizic vorbind, este
murdarit, dupa cum spune 1 Corinteni 6:15-16: „Nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Cristos? Voi
lua eu madularele lui Cristos, si voi face din ele madulare ale unei curve?
Nicidecum! Nu stiti ca cine se lipeste de o curva, este un singur trup cu ea? Caci
este zis: ‚Cei doi se vor face un singur trup.’” Ce este adevarat in sfera fizica,
este adevarat si in sfera spirituala si ecleziastica. Atunci cand o biserica
baptista se uneste cu fiicele curvei romane, primind afundarile lor ca fiind
valide, s-au murdarit si au comis adulter spiritual. Bisericilor Domnului nu li
se spune nicaieri sa se uneasca cu curva cea mare sau cu fiicele ei. Mai degraba
oamenii lui Dumnezeu sunt indemnati sa se separe de ea in Apocalipsa 18:4 care
spune: „Apoi am auzit din cer un alt glas,
care zicea: ‚Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele
ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!’”
POZITIA BAPTISTA
ISTORICA FATA DE AFUNDAREA STRAINA
|
P |
ana acum am incercat sa dovedesc cu ajutorul Scripturii de
ce este gresit pentru adevaratii baptisti sa primeasca afundare straina de la
organizatii nescripturale. Acum as vrea sa aduc inaintea dumneavoastra date
istorice ca sa dovedesc ca parintii nostri baptisti au avut aceeasi pozitie ca si
noi in ceea ce priveste daunele afundarii straine.
In anul 200 d.Cr., Tertullian s-a
opus puternic botezului practicat de alte secte asa cum se vede din limbajul sau
dur: „Pentru noi exista unul,
si numai un singur botez. . . Ereticii, totusi, nu au parasie impreuna cu grupul
nostru, iarasi simplul fapt al excluderii lor marturiseste ca sunt din afara.
Nu sunt legat sa recunosc in ei nici un lucru care imi este mie poruncit, . . .
si de aceea, nici botezul lor nu este acelasi cu al nostru; fiindca nu este la
fel; un botez care, din moment ce nu il au asa cum trebuie, fara indoiala ca nu
il au deloc; si ceea ce nu au, nu poate fi pus la socoteala” (Parintii
Preniceeni, Vol. 3), p. 676.
Eusebiu, istoric al bisericii
primare spune ca bisericile plantate de Pavel si de fratii lui misionari in Capadocia,
Asia Mica, Cilicia, Siria, Arabia, Mesopotamia, Pont, Galatia, Bitinia si in tarile
invecinate, incluzand chiar Africa si Numidia au stat unite in respingerea afundarii
straine pana in anul 259 d.Cr. (Eusebiu, Cartea 7, Capitolul 5, paginile
257-258).
Neander, istoricul erudit, relateaza
o intamplare interesanta a unei dispute pe tema afundarii straine, instigata de
un episcop roman corupt, la paginile 318-
„Dar,
din nou, un episcop roman, Stephanus, care instigat de spiritul arogantei bisericesti, dominatiei si
a ravnei fara pricepere, a pus pe aceasta tema de discutie o importanta iesita
din comun. Din cauza aceasta, pe la sfarsitul lui 253 d.Cr. el a emis o sentinta
de excomunicare impotriva episcopilor (pastorilor) din Capadocia, Asia Mica, Galatia
si Cilicia, poreclindu-i anabaptisti, un nume, despre care puteau spune ca nu il
meritau datorita principiilor lor; pentru ca nu a fost dorinta lor sa
administreze a doua oara botezul acelora care erau deja botezati, ci ei sustineau
ca botezul anterior dat de eretici nu putea fi recunoscut ca unul adevarat.
Aceasta l-a determinat pe Ciprian, episcopul (pastorul), sa propuna aceasta tema
de discutie la doua sinoade, tinute in Cartagina in anul 255 d.Cr., unul la
care au luat parte 18 episcopi si la celalalalt au luat parte 71 de episcopi
(pastori); si amandoua adunarile s-au declarat in favoarea opiniilor lui
Ciprian, ca botezul ereticilor nu trebuie privit ca fiind valid.”
Conform cu Mosheim, istoricul luteran,
novatienii au aparut in jurul anului 250 d.Cr. Din cauza puritatii vietii pe
care o traiau au fost numiti cathari,
cei curati. Ei rebotezau pe toti catolicii ce li se alaturau (Mosheim, Volumul
1, p. 203). Mai tarziu au fost numiti anabaptisti, de dusmanii lor. De fapt, ei
ii maniau asa de tare pe catolici pentru ca rebotezau pe toti cei care veneau
la ei, incat a fost semnat un edict impotriva lor in anul 413 d.Cr. Edictul
spunea ca orice persoana care era rebotezata si toti aceia care ii rebotezau, sa
fie pedepsiti cu moartea. Din cauza acestei persecutii grele, novatienii
au fugit in sudul Frantei unde mai tarziu au fost cunoscuti sub numele de waldenzi.
Este interesant de observat ca pozitiile
prezentate mai sus, au fost luate de bisericile stravechi inainte ca modul de administrare
al botezului sa devina un subiect de controversa. Bisericile stravechi au
refuzat clar, sa accepte afundarea acelor grupari care nu s-au aliniat cu ei in
credinta si in practica. Acele biserici care au inceput sa primeasca afundare
straina au devenit, ceea ce astazi este cunoscuta ca Biserica Romano-Catolica. Oh,
daca acei baptisti moderni care primesc in bisericile lor afundare straina ar
vedea nebunia si severitatea compromisului lor cu eroarea in lumina istoriei!
Cred ca vechiul proverb inca este adevarat: „Singurul lucru pe care oamenii nu il
invata niciodata din istorie este ca oamenii nu invata niciodata din istorie.”
W.M. Nevins, in lucrarea sa minunata
numita Alien Baptism and the Baptists (Botezul
strain si baptistii), a scris cu privire la vechea grupare baptista cunoscuta
sub numele de donatisti, la pagina 69:
„Donatistii au aparut in Numidia in
anul 311 d.Cr. si s-au raspandit in Africa. Donatistii si novatienii au fost
aproape identici ca doctrina si disciplina. Crispin, istoricul francez, a spus
despre ei ca impreuna sustineau: 'In primul rand curatia membrilor bisericii,
afirmand ca nimeni nu trebuie sa fie primit in biserica daca nu este un credincincios
si sfant adevarat. In al doilea rand au sustinut curatia disciplinei bisericesti.
In al treilea rand au pus accentpe independenta fiecarei biserici. In al
patrulea rand, botezau din nou pe toti aceia despre ale caror botezuri erau
motive de indoiala.' De aceea, au fost numiti rebotezatori si anabaptisti.”
Paulicienii au fost o alta grupare
de baptisti de demult care au respins toate afundarile straine si au aparat biserica
Domnului inainte de Reforma protestanta. Ei nu au privit pe aceia care faceau
parte din alte grupari religioase ca fiind parte din biserica adevarata. Ei afundau
pe toti cei care veneau in adunarea lor din alte grupari religioase. Multi
istorici bisericesti i-au considerat pe paulicieni ca fiind unii si aceiasi cu albigenzii, o alta grupare baptista straveche.
Albigenzii
si waldenzii au fost grupari baptiste stravechi care traiau in sudul Frantei. Au fost greu persecutati de romano-catolici
din cauza pozitiei lor fata de adevar, pe care il aparau cu inversunare. Acestia
au existat cu mult timp inainte ca Reforma protestanta sa apara si au stat tari
in principiul botezului credinciosilor. Ei rebotezau pe toti cei care veneau in
partasia lor de la catolici. Au fost considerati ca fiind anabaptistii zilelor
lor de istoricii bisericesti din cauza pozitiei lor foarte stricte cu privire
la botezul baptist.
J.R. Graves intr-un articol
intitulat A Landmark our Fathers Set a scris: „Bullinger, un distins istoric protestant,
in anul 1540, ne spune ce considerau baptistii ca fiind INDEPARTAREA EXTERIOARA
DE ANTICRIST. El spune: ‚Anabaptistii cred despre ei ca sunt SINGURA BISERICA ADEVARATA A LUI CRISTOS si
acceptata de Dumnezeu; si invata ca cei care prin botez sunt primiti in
bisericile lor NU TREBUIE SA AIBA COMUNIUNE (partasie) cu (aceia care se numesc)
evanghelici, sau cu oricine altcineva, pentru ca bisericile noastre (adica protestante
evanghelice sau reformate) NU SUNT BISERICI ADEVARATE CU NIMIC
Timpul si spatiul nu-mi dau voie sa
prezint marturiile bogumililor, menonitilor, arnoldistilor, lolarzilor si
petrobrusienilor care au stat tari in adevarul botezului credinciosilor si ii
botezau pe toti aceia care veneau in partasia lor de la alte grupari, indiferent
daca erau stropiti s-au afundati. Trebuie sa ma grabesc sa trec la marturia baptistilor
englezi de dupa Reforma protestanta.
Baptistii englezi nu considerau
Biserica Anglicana ca o biserica a Domnului Isus Cristos. Ei o numeau fiica a
curvei Romano-Catolice, chiar daca Biserica Anglicana a continuat sa boteze prin
afundare o suta de ani dupa Reforma protestanta. Anabaptistii
englezi, pe nedrept numiti asa, au refuzat botezul Bisericii Angliei.
John Owen, eruditul scriitor
puritan, a spus despre baptistii englezi in Volumul
„Donatistii rebotezau pe toti aceia
care veneau in societatile (bisericile) lor, deoarece ei credeau ca orice
administrare a randuielilor in afara adunarilor lor era nula, si erau
considerate de Dumnezeu ca inexistente. Anabaptistii nostri englezi fac acelasi
lucru.”
Baptistii englezi erau atat de fermi
in ceea ce credeau incat ei nu permiteau membrilor lor sa fie inmormantati intr-un
cimitir care apartinea Bisericii Anglicane. Ei ii considerau pe predicatorii
Bisericii Anglicane ca eretici nebotezati si nu mergeau niciodata sa-i asculte
de frica sa nu fie vinovati de comiterea adulterului spiritual. Si nici nu le dadeau
voie acestor descendenti ai papalitatii sa predice in bisericile baptiste. Ei
nu numai ca se impotriveau cu tarie afundarii straine, ci se impotriveau
totodata oricarei erori atat in doctrina cat si in practica.
Faptele istorice dovedesc ca baptistii
de pe teritoriul american s-au impotrivit cu tarie afundarii straine cu mult inainte
ca eforturile eroice ale lui J.R. Graves si J.M. Pendleton sa fie puse in
aplicare.
J.H. Grime in excelenta sa carte History of Alien Immersion and Valid Baptism,
la paginile 28-29 scrie cu privire la o biserica, ce era afiliata
„In procesele lor verbale din 1787, Biserica
[Baptista] Nr. 1 din New York, a pus urmatoarea intrebare: 'Ar trebui sa primim
in bisericile noastre, ca membru, pe cineva care spune ca a fost botezat
anterior prin afundare pe baza marturisirii credintei lui in Cristos, dar, in
acelasi timp marturiseste ca persoana care a administrat randuiala, in acel
moment, nu a fost nici ordinata pentru lucrare si nici botezata prin afundare,
ci doar aleasa si chemata de o societate religioasa pentru a sluji oficial ca invatator
sau lucrator al lor?
Raspunsul la aceasta intrebare a
fost lasat pentru urmatoarea intalnire a asociatiei, pentru ca ei sa aiba un an
intreg sa se gandeasca la problema; si acest raspuns sa fie un rezultat al unei
gandiri mature. La urmatoarea intalnire a asociatiei (1788) au raspuns:
'Consideram un astfel de botez ca nul si neavenit.'
‚In primul rand o persoana care nu a
fost botezata trebuie descalificata pentru administrarea botezului altora, in special
daca este si neordinat.’
‚In al doilea rand, a accepta un
astfel de botez ca fiind autentic, ar face FARA VALOARE TOATE RANDUIELILE LUI CRISTOS,
AR IMPROSCA CU DISPRET AUTORITATEA LUI SI AR TINDE
‚In al
treilea rand, de aceeasi parere au fost si asociatiile dinaintea noastra; care
au negat asemenea botezuri in 1729, 1732, 1744, 1749 si
‚In al
patrulea rand pentru ca un astfel de administrator nu are insarcinarea sa
boteze, deoarece cuvintele trimiterii au fost adresate apostolilor, SI
SUCCESORILOR LOR IN LUCRARE, PANA
Din citatul de mai sus se vede
foarte clar ca cea mai veche asociatie baptista, a condamnat in mod constant,
ca fiind nescripturala primirea afundarii straine, orice forma ar fi imbracat
aceasta.
In 1839 o intrebare cu privire la afundarea
straina a fost pusa inaintea
„Este in acord cu spiritul
evangheliei si in acord cu Scriptura, ca o biserica baptista nou testamentala sa
primeasca in partasia ei orice membru sau membrii ai altei denominatiuni, care
au fost botezati prin afundare, fara a-i boteza din nou?”
„Raspuns: Credem ca nu. Votul asupra
acestei intrebari a fost unanim. Baptistii sunt singura denominatie care nu
este vinovata de crearea unei schisme cand a aparut ca biserica. Ei au existat inainte
de orice denominatie pedobaptista.[3]
Baptistii nu au iesit dintr-o alta denominatie. Toate celelalte denominatii
s-au rupt fie de Roma, fie s-au despartit intre ele; ei au adus dezbinare cand
au aparut si in loc sa privim botezul lor ca fiind valid ei ar trebui insemnati
si evitati pentru ca au cauzat dezbinare (Rom. 16:17).
"Noi nu putem admite
validitatea botezului lor fara a admite ca sunt biserici adevarate, scripturale
si evanghelice, daca facem aceasta, ne descalificam pe noi ca biserica, pentru
ca Dumnezeu a instaurat sau a autorizat numai o singura denominatie crestina.
Nu El este autorul confuziei si denominatiilor antagoniste... Randuielile nu
pot fi administrate in mod valid si de baptisti si de pedobaptisti. Dumnezeu
este autorul doar al unei singure biserici, de aceea nu putem primi membrii pe
baza botezului administrat de ei, fara sa respingem randuielile administrate de
noi insine."
Jesse Mercer, un baptist din
"Motivele noastre pentru respingerea
botezului prin afundare, cand e administrat de lucratori pedobaptisti, sunt:
I- Faptul ca ei sunt legati de "biserici"
care sunt evident in afara succesiunii bisericilor apostolice: si, prin urmare,
in afara trimiterii apostolice.
II- Faptul ca ei si-au luat
autoritatea prin ordinarea de catre episcopii Romei, sau de la persoane care si-au
luat ei singuri autoritatea de a ordina...
„Nu cunoastem nici un botez
administrat de predicatori pedobaptisti care sa nu aibe unul sau ambele defecte
de mai sus; oricare dintre cazuri noi le consideram suficiente pentru a le
descalifica din postura de botezuri scripturale. De aceea, sustinem ca
administrarile lor sunt invalide.”
Asociatia Red River din Louisiana a
fost constituita in 1848 si a pus in marturisirea ei de credinta urmatoarele:
„Hotarare
–autoritatea unei
biserici baptiste nou testamentale este o conditie esentiala pentru a autoriza
pe cineva sa administreze botezul.
Hotarare –afundarile facute de adminstratori
neautorizati de o astfel de biserica nu trebuie primite de baptisti" (Alien Baptism and the Baptists), p. 131.
Ceea ce este important din toate
citatele de mai sus nu este doar pozitia
Sunt complet de acord cu pozitia pe
care a luat-o in 1880 Asociatia Greenup din Kentucky, cand a spus:
"S-a hotarat ca nu vom coresponda
cu alte asociatii care vor primi afundare straina." (Alien Baptism and the Baptists de W.M. Nevins), p. 133.
Premergatorii nostri au fost gata sa
se opuna raului afundarii straine fara a tine cont de consecinte. Baptistii,
astazi trebuie sa stea tari si uniti impotriva ereziei afundarii straine in
toate formele ei. Nu trebuie sa ne fie frica de ce vor spune sau face altii.
Trebuie sa luam aceeasi pozitie pe care vechii baptisti martiri au luat-o si sa
ne luptam pentru "credinta care a
fost data sfintilor."
CONCLUZIE
|
I |
n timp ce am scris acest tratat a trebuit sa-mi verific in
mod constant motivele pentru care scriu impotriva afundarii straine. Cred ca am
incercat sa-L onorez pe Dumnezeu prin expunerea simpla a adevarurilor botezului
baptist si motivele pentru care trebuie sa ne impotrivim afundarii straine in toate
formele ei. Dorinta mea a fost sa fac de cunoscut adevarul in dragoste. Acest
tratat nu a fost scris cu rautate impotriva nimanui, ci cu dorinta sincera de a
vedea baptistii care au gresit cum se intorc de la caile lor compromitatoare.
Am incercat sa inteleg de ce baptistii
au inceput sa se compromita cu catolicismul, protestantismul si miscarea
carismatica primind afundare straina. Singurele concluzii la care am ajuns sunt
cele ce urmeaza. In primul rand, ei au fost gata sa sacrifice adevarul pe altarul
compromisului de dragul unor biserici mari. Si-au vandut dreptul intaiului nascut
pentru un blid de linte protestanta si ecumenica, ceea ce este cu adevarat un
schimb prost. In al doilea rand, ei vor sa semene mai mult cu copiile lor protestante
de dragul aparentei eruditiei si popularitatii. Sunt gata sa-si piarda
identitatea pentru a se alinia impreuna cu biserici false. In al treilea rand,
au pus ceea ce ei numesc "dragoste" deasupra adevarului. Dragostea se
bucura in adevar dar niciodata nu sacrifica adevarul.
Pentru aceia care primesc deschis afundare
straina, direct sau indirect, va rog sa raspundeti urmatoarelor intrebari. Ce
sperati sa obtineti prin parasirea doctrinei sacre a botezului? La ce va va
folosi sa primiti membrii de la biserici care nu sunt construite pe aceleasi
principii pe care voi spuneti ca stati? Daca biserica voastra este intr-adevar
umpluta de Duhul Sfant nu credeti ca aceia care cer sa fie membrii la voi s-ar
lasa bucurosi botezati scriptural pentru a fi un membru al bisericii Domnului?
Daca trebuie sa persistati in primirea afundarilor
straine, atunci faceti un lucru onorabil si inlaturati cuvantul baptist din
numele bisericilor voastre, ca sa nu-i inselati pe adevaratii baptisti care incearca
sa fie de partea adevarului.
In sfarsit, ma rog pentru toti baptistii
adevarati, sa fie atenti la calul troian din mijlocul nostru. Multi se
compromit mai mult ca niciodata. Aceia care au stat in picioare ani de zile
acum se clatina. Fie ca Domnul sa binevoiasca sa ridice un grup de biserici baptiste
adevarate care sa refuze sa lase afundarea straina sa intre in bisericile lor,
direct sau indirect. Fie ca Dumnezeu sa dea tuturor baptistilor adevarati harul
de a asculta avertizarile date de apostolul Pavel cand a scris cele de mai jos:
„Va indemn, fratilor, sa va feriti de
cei ce fac dezbinari si tulburare impotriva
invataturii, pe care ati primit-o. Departati-va de ei.” (Rom.
16:17)
„Asadar, fratilor, ramineti tari si tineti
invataturile, pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra.” (II
Tes. 2:15)
„In Numele Domnului nostru Isus Cristos,
va poruncim, fratilor, sa va departati de orice frate, care traieste in neorinduiala,
si nu dupa invataturile, pe care le-ati primit de la noi.” (II Tes. 3:6)
Traducere de Iosif Raul Enyedi
[1](n.t.) Nu mai este slava
[2]Prima
asociatie baptista aparuta in
[3]Pedo-baptistii sunt biserici asemanatoare in doctrina si invatatura cu bisericile baptiste, dar eroarea majora din doctrina lor este botezul copiilor mici.