O scurtă descriere a baptiştilor istorici
De Raul Enyedi
F |
IIND păstrătorii
simplităţii doctrinare şi practice pe care o găsim în Noul
Testament, şi având o existenţă continuă din primul secol
creştin până astăzi, baptiştii sunt creştinii
originali. Fondatorul nostru nu este un om, ci Însuşi Mântuitorul Isus
Cristos.
De-a lungul
istoriei am fost cunoscuţi sub diferite nume, care ne-au fost date în
funcţie de o anumită caracteristică, un anumit lider sau loc din
care proveneam (novaţieni, donatişti, paulicieni, albigenzi, valdenzi
sunt doar câteva denumiri). În general eram cunoscuţi sub denumirea
peiorativă de Anabaptişti (rebotezători),
fiindcă nu recunoşteam actele de cult făcute de biserici pe care
nu le consideram autentice şi botezam pe cei ce se converteau la
credinţa noastră. Niciodată însă nu ne-am însuşit
acest nume, deoarece consideram că nu botezăm a doua oară, ci
pentru prima oară în mod corect, biblic. În timp s-a renunţat la
prefixul „ana-” şi am rămas cunoscuţi
ca „baptişti” (botezători).
Parcursul
nostru istoric este unul diferit de cel al Bisericilor tradiţionale. Nu am
ieşit nici din Reforma Protestantă, nici din Biserica de Apus, nici
din cea de Răsărit. Nu ne-am identificat cu nici una din aceste
biserici şi nici nu ne asemănăm cu ele. Sir Isaac
Newton, marele om de ştiinţă, a afirmat că este convins
că „baptiştii sunt singurii creştini care nu s-au identificat
niciodată cu Roma [papală]”. Privind înapoi în istoria
universală, noi considerăm această afirmaţie ca un mare
compliment.
Fiind
catalogaţi pe nedrept eretici (Mircea Eliade
spunea că „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au
fost considerate mai târziu drept eretice”), înaintaşii noştri au
fost crunt persecutaţi atât de autorităţile ecleziastice cât
şi de cele seculare. Mulţi au plătit cu viaţa pentru ceea
ce se considera atunci a fi vina supremă, aceea de a crede şi
practica în viaţa de zi cu zi principiile Noului Testament şi de a
cere libertate pentru toţi oamenii de a-L sluji
pe Dumnezeu după cum le dictează conştiinţa. Deşi
milioane au murit pentru credinţa lor, la rândul lor nu au persecutat pe
nimeni, niciodată. Nimeni nu a suferit persecuţie din mâna
baptiştilor şi nici o picătură de sânge nu a fost vărsată
în numele religiei noastre!
În ţara
noastră au existat baptişti în diferite perioade istorice, dar au
fost exterminaţi sau alungaţi în mai multe rânduri. În epoca
modernă baptiştii au apărut de la mijlocul secolului XIX, la
început dezvoltându-se printre etnicii germani şi maghiari, apoi printre
români. Pionierii baptişti şi primele biserici erau independente,
credeau şi practicau principiile baptiştilor istorici.
Particularităţile
după care pot fi identificate bisericile noastre astăzi, dar şi
în orice moment al istoriei creştine sunt următoarele:
1. Conform
definiţiei biblice, Biserica este adunarea credincioşilor
botezaţi dintr-un anumit loc – o organizaţie axată pe
activităţi spirituale, al cărei Fondator, Cap şi
Dătător de lege este Mântuitorul Isus Cristos. Biserica nu este o
clădire şi nu este formată doar din cler. De asemenea, nu credem
în concepte ca Biserică naţională sau universală, acestea
fiind în contradicţie cu Sfânta Scriptură.
2. Membri
în biserică pot fi doar persoanele care au crezut Evanghelia şi a
căror viaţă a fost schimbată vizibil. A crede
Evanghelia înseamnă a crede că omul merită moartea pentru
păcatele Sale, dar că poate fi salvat de Dumnezeu prin har
(adică fără a merita mântuirea) prin faptul că Cristos a
suferit pedeapsa pentru păcatele sale. Credem că omul nu se poate
salva prin faptele sale şi nici nu Îl poate determina cumva pe Dumnezeu
să îi arate bunăvoinţă, ci este dependent de îndurarea Lui.
3. În
biserică se intră prin botez (efectuat prin scufundare), pe baza
mărturiei personale a credinţei fiecărui candidat. Acesta este
începutul vieţii de creştin. Din acest punct urmează supunerea
şi fidelitatea faţă de toate învăţăturile din
Noul Testament.
4. Biserica
nu are decât două rânduieli: botezul şi Cina Domnului. Acestea
sunt simbolice (nu se întâmplă nimic miraculos în timpul acestor
ceremonii), comemorează moartea şi învierea Domnului dar arată
şi identificarea noastră cu El; nu sunt sacramente mântuitoare, deci
participarea la ele nu asigură mântuirea nimănui.
5. Legile
şi rânduielile pe baza cărora biserica funcţionează se
găsesc exclusiv în Noul Testament (deşi credem că întreaga
Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, biserica este o instituţie nou testamentală). Prin urmare, nu acceptăm alte
norme, cum ar fi practici iudaice din Vechiul Testament, tradiţia
bisericească, învăţăturile vreunui profet modern, etc.
6. În
cadrul bisericii nu există o ierarhie, un cler. Există doar 2
feluri de slujitori ai bisericii, păstorii (numiţi în Scriptură
şi episcopi sau prezbiteri) – aceştia se ocupă de
învăţarea credincioşilor, de creşterea lor spirituală;
şi diaconii, care se ocupă de slujbele administrative ale bisericii.
7. Biserica
funcţionează ca o democraţie pură. Fiecare membru este
implicat activ în viaţa bisericii, deciziile fiind luate prin votul
majorităţii. Nu există diferenţiere între membri, fiecare
este egal; nu avem comitete sau alte foruri conducătoare.
8. Bisericile
– adunări locale – sunt independente unele faţă de celelalte
în executarea legilor şi disciplinei, dar cooperează unele cu altele
în diferite activităţi, ca egale. Nici o biserică nu are
autoritate asupra alteia. Asocierea de biserici în diferite structuri este
nebiblică şi dăunătoare bisericilor locale.
9. Credem
în separarea absolută a bisericii faţă de stat. Plătim
autorităţilor ce suntem datori, ca cetăţeni ai statului în
care trăim, şi ne supunem legilor domestice. Nu pretindem salarii de la bugetul public,
scutiri de impozite, şi alte asemenea avantaje. Credem că
cheltuielile fiecărei biserici nu sunt cheltuieli publice, ci trebuie
suportate de membrii bisericii respective.
10. Credem
şi susţinem că fiecare om are dreptul la libertate
religioasă, şi că nimeni nu îi poate impune cu forţa ce
să creadă, deoarece fiecare este responsabil înaintea lui Dumnezeu
pentru ceea ce crede şi pentru modul în care îşi trăieşte
viaţa.
Aceste 10
particularităţi ne fac diferiţi şi de multe biserici care
se mai numesc încă „baptiste”, dar acestea reprezintă scheletul
doctrinar şi practic după care poate fi recunoscută o
biserică de tip baptist, indiferent de numele pe care îl poartă sau
de perioada istorică în care a existat. Aceste principii fiind extrase din
Sfânta Scriptură, le considerăm totodată ca fiind caracteristici
esenţiale, în lipsa cărora o biserică nu este autentică.
Alte câteva
caracteristici merită menţionate.
Credem
că singurul intermediar între Dumnezeu şi oameni este Isus Cristos.
Prin El avem acces liber
Bisericile
noastre nu au sărbători. Ceea ce majoritatea oamenilor socotesc a fi
sărbători creştine, nu sunt decât o suprapunere de nume
creştine peste unele ritualuri iudaice, dar mai ales peste vechi
sărbători păgâne, din care s-au păstrat practicile şi
uneori chiar datele. Sărbătoarea Crăciunului, de exemplu, este
numită şi sărbătoarea Naşterii Domnului. Dar Scriptura
nu precizează data exactă a naşterii Sale, ci doar perioada
aproximativă (sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie).
Dacă încercăm să găsim în istorie originea datei şi a
obiceiurilor de Crăciun, vom găsi că acestea provin din
păgânism. De asemenea, nu ni se spune în Biblie că trebuie să
sărbătorim naşterea Sa. Acestea sunt motive suficiente pentru a
nu ne implica în astfel de sărbători. În plus, pentru creştin,
fiecare zi trăită în ascultare de Dumnezeu este o zi de
sărbătoare, de odihnă a sufletului.
Credem
că rolul bisericii nu este acela de a asigura mântuirea oamenilor.
Principiul „nu există mântuire în afara bisericii” este nebiblic. Dumnezeu
este cel care salvează sufletele, nu oamenii. Oamenii nu se pot salva pe
ei înşişi şi nu pot salva pe altcineva, oricine ar fi şi
orice ar face. Rolul bisericii este acela de a-L
reprezenta pe Cristos şi mesajul Său înaintea restului lumii, de a
ajuta la creşterea spirituală a credincioşilor. Totodată, o
biserică autentică este locul în care Dumnezeu acceptă
închinarea şi slujirea credincioşilor.
Baptiştii
dintotdeauna au promovat educarea şi creşterea nivelului de
cunoştinţe al oamenilor. Conceptul de credinţă oarbă
este străin de noi. Nu avem liste de cărţi interzise, laice sau
religioase, şi suntem susţinători ai ştiinţei
autentice. Biblia nu îndeamnă la îngustime şi ignoranţă.
Sintagma „crede şi nu cerceta” nu este biblică, aşa cum cred
mulţi. Biblia afirmă contrariul: „Cercetaţi toate lucrurile
şi păstraţi ce este bun”. Acesta este principiul nostru.
Nu suntem
implicaţi în mişcarea ecumenică (mişcarea de reunificare a
tuturor bisericilor) deoarece, din nefericire, acolo nu se urmăreşte
întoarcerea la adevăr, la spiritualitatea creştinismului original, la
învăţăturile şi practicile Noului Testament.
Dimpotrivă, acestea sunt în continuare ignorate, baza doctrinară a
ecumenismului fiind asigurată de decretele primelor concilii ecumenice.
Suntem
diferiţi şi separaţi de bisericile baptiste care direct sau
indirect (prin reprezentanţii forurilor lor de conducere) sunt
implicaţi în ecumenism, sau care au renunţat la unele din principiile
fundamentale baptiste.
Nu avem ca
scop convertirea lumii sau a românilor la o anumită ideologie. Nu
urmărim nici strategii de marketing pentru dezvoltare şi nici nu
căutăm succese sau avantaje financiare. Ceea ce sperăm să
realizăm, şi o vom face, dacă va voi Dumnezeu, este să
prezentăm Evanghelia lui Cristos cât mai multor oameni, să îi
convingem să citească Sfânta Scriptură, fiindcă acolo se
găseşte calea spre viaţa eternă. Restul depinde de Dumnezeu.
Articol apărut în revista
„Iniţial” nr. 3 (decembrie 2007) din Reşiţa