Doua feluri de vase

 

 

De Milburn Cockrell

 

 

 

 „Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu  cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut:”Pentru ce m-ai facut asa?” Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste , si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea , a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru peire; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii, pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)?”  (Romani 9:20-23)

 

        Foarte putini dintre predicatorii de astazi ar indrazni vreodata sa citeasca aceste versete in bisericile lor, si chiar mai putini ofera oamenilor o explicatie cinstita a acestora.  Daca membrii lor vor intreba despre aceste versete, majoritatea predicatorilor vor incerca sa distorsioneze intelesul clar al acestora.  Noi traim intr-un timp in care arminianismul se bucura de mare popularitate in lumea teologica. Gasim foarte putini predicatori care cu adevarat cred in harul suveran si predica aceasta oamenilor.  Chiar si cei mai multi dintre cei ce se autodenumesc adepti ai harului suveran sunt in realitate „hibrizi”, jumatate arminieni, jumatate credinciosi harului suveran.

 

        Toti acei ce se tem de Domnul, si iau Biblia in serios pot vedea ca aceste versete, invata alegerea si respingerea conform cu suveranitatea lui Dumnezeu.  Aici se poate vedea maretia Creatorului si nimicnicia creaturi.  Vointa lui Dumnezeu este suprema si dreapta, in vesnicie si in timp.  Intr-o maniera mai putin obisnuita Pavel Il scoate pe Dumnezeu de sub acuzatia de cruzime si lipsa de mila, observand purtarea Sa in timp fata de alesi si respinsi.

 

 

Vase ale maniei

 

 

        In primele doua versete, Dumnezeu este reprezentat ca fiind Olarul, iar omul ca lut in mainile sale (Isaia 64:8; Ieremia 18:1-6).  Asa cum olarul are putere asupra lutului, sa-l modeleze asa cum vrea el, tot asa si Dumnezeu are asupra creatiei Sale putere nelimitata, de a face din acelasi bulgare de lut uman, vase ale maniei si vase ale indurarii.  Nici o persoana cu adevarat mantuita nu ar pune sub semnul intrebarii dreptatea lui Dumnezeu.  Ci mai degraba, ar ingenunchia in umilinta in fata acestui adevar al Scripturii. Ce ar valora capacitatea de a modela, daca Dumnezeu ar fi sub controlul lucrului care urmeaza sa fie modelat ?

        Eu inteleg prin „vase ale maniei”, vase care sunt destinate a fi obiectul maniei, sau vase care urmeaza sa fie umplute cu mania lui Dumnezeu (Isaia 51:20).  In 1 Tesaloniceni 5:9, apostolul Pavel spune :”Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea,prin domnul nostru Isus Hristos...”.  Aceste cuvinte sugereaza ca Dumnezeu a randuit pe unii pentru manie, pe cei care sunt numiti in textul meu „vase ale maniei”.

 

        Aici putem vedea doctrina reprobarii sau respingerii.  Cu toate ca aceasta doctrina nu este des mentionata in Biblie, este cu siguranta invatata in textul meu si in alte locuri din Scriptura.  Daca Dumnezeu a ales pe cativa pentru mantuire (2 Tesaloniceni 2:13) asta inseamna ca exista altii care nu sunt alesi.  In Romani 11:7 apostolul Pavel spune: „...iar ramasita aleasa a capatat; pe cand ceilanti au fost impietriti.” In Ioan 13:18 Hristos a spus: „Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales”.  Sugerand ca unii nu sunt alesi.  In acord cu Ioan 17:6 Tatal I-a dat lui Hristos un popor „din lume”.  Asa ca trebuie sa existe o „lume” care nu i-a fost data lui Hristos (2 Petru 2:5 ; 1 Ioan 5:19), si pentru care El nu se roaga (Ioan 17:9). Nu poate exista alegere fara respingere, fiindca respingerea este partea negativa a alegerii.

        Decretul divin de respingere pentru unii oameni este dublu: omitere si precondamnare. Omiterea este lasarea creaturii, in afara granitelor alegerii lui Dumnezeu.  Pentru cei ce nu sunt alesi precondamnarea este hotararea lui Dumnezeu pentru manie vesnica.  Omiterea este negativa; precondamnarea este pozitiva. Omitere este atunci cand Dumnezeu Isi opreste harul Sau, la care nici un om nu poate avea pretentii. Precondamnarea este: Dumnezeu il considera pe om pacatos vinovat, care merita condamnare si manie.

 

        Aceste cuvinte:”aceeasi framantatura” vorbesc despre om ca facand parte din marea masa a creatiei, ilustrat ca lut, inainte de a lua forma.  In aceasta stare unii sunt respinsi.  Dumnezeu i-a lasat asa cum i-a gasit in marea masa a creatiei, inainte ca ei sa fi facut binele sau raul (Romani 9:11).   Acesta a fost un act al vointei si placerii suverane a lui Dumnezeu.  Aceasta voia apostolul Pavel sa spuna cu: ”Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-si arate mania...”.  Dumnezeu are un drept mai mare decat orice olar pamantesc sa faca aceasta.

 

        Pentru oamenii pe care El i-a neglijat, precondamnarea este hotararea lui Dumnezeu, de a-i pedepsi pentru pacatele lor (Iuda 4). „Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite”(Romani 1:28).  In Psalmul 81: 12 Dumnezeu spune: ”Atunci  i-am lasat in voia pornirilor inimii lor.”  Pe cei respinsi Dumnezeu i-a lasat in conditia lor naturala, de dusmani ai lui Dumnezeu.  El nu le-a dat harul care ar fi putut vindeca inimile lor depravate (Ezechiel 36:26-27; Matei 11:25-26).   Acestia sunt cei care au crezut o minciuna si au fost condamnati (2 Tesaloniceni 2:10-12).  Asemenea persoane pline de rautate sunt pastrate pentru ziua distrugerii si „Sunt condusi spre ziua maniei” (Iov 21:30)*.  Iov 20:29 spune: „Aceasta este soarta pe care o pastreaza Dumnezeu pentru cel rau, aceasta este mostenirea pe care i-o hotaraste Dumnezeu.”  

 

 

Facute pentru pieire

 

 

        Unii fac aceste cuvinte, „facute pentru pieire” sa fie adjectiv verbal, sau sa insemne vrednic pentru a fi distrus.  Aceasta lasa nedeterminat modul prin care se efectueaza aceasta.  Aceasta permite omului sa se faca singur vrednic de distrugere.  Aceasta de asemenea le permite unora sa evadeze din doctrina biblica a alegerii.

        Intr-un anume sens oamenii se fac ei insisi vrednici pentru distrugere.  Osea 13:9: „Este spre distrugerea ta Israele ca esti impotriva Mea”**.  In Proverbe 6:32 citim: ”Dar cel ce preacurveste cu o femeie este un om fara minte, singur isi pierde viata cine face asa.”  In Romani 2:5 se spune asa: „Dar cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu” (Osea 14:1 ;comparati cu 1 Tesaloniceni 2:16).  Intr-un alt sens Satan ii face pe oameni vrednici distrugere (Luca 8:12; 2 Corinteni 4:3-4).  Dar, eu nu cred ca Romani 9:22 ne indreapta atentia spre pacatos sau spre Satan.

 

        Cea mai buna interpretare este de a permite gramaticii Bibliei sa aiba ultimul cuvant care face ca vasele maniei sa fie pregatite de Dumnezeu pentru distrugere.  Cuvantul facut in limba greaca este katartizo, si inseamna, a potrivi, a pregati, a destina.  Aceasta trebuie sa se inteleaga si din context.  Dumnezeu este comparat cu un olar care face un vas pentru cinste si alt vas pentru ocara.  Vasele nu se fac singure, asa ca Dumnezeu este cel ce le pregateste pe unele pentru pieire iar pe altele pentru indurare.  Asa dupa cum deja am aratat, obiectul predestinarii este omul, asteptand sa ia forma in marea masa a creatiei, simbolizat ca lut inainte de a lua forma.  Aceasta este probabil o aluzie la crearea lui Adam din tarana pamantului.  Cuvantul Adam inseamna „pamant rosu” sau lut.

 

        Cuvintele „din aceeasi framantatura” indica oameni inainte de a fi creati, deci nu priviti ca si creaturi cazute.  Daca oamenii sunt priviti aici ca si fiinte cazute atunci ei nu pot spune ca sunt facuti din aceiasi framantatura de lut dar pentru cinste si ocara.  Mai degraba se spune ca toate au fost dezonorante, doar ca unele au fost lasate in dezonoare, iar altele au fost facute de cinste.  Pasajul nostru nu spune asta.  Apostolul Pavel ne spune ca Dumnezeu a facut „din aceeasi framantatura” pe unii pentru cinste iar pe altii pentru ocara.  Noi nu ar trebui sa presupunem ca Dumnezeu l-a creat pe om fara un scop.  Aceasta ar fi contrar intelepciunii Lui.  Mai intai Dumnezeu a fixat sfarsitul pentru creatia umana, abia apoi a hotarat scopul pentru care l-a creat pe om.  Nici un olar intelept nu face intai vasele, iar apoi sa hotarasca la ce ar putea fi intrebuintate.  Adevarul din textul meu este ca, Dumnezeu a facut unele din creaturile sale pentru cinste iar  altele pentru ocara „din aceeasi framantatura umana”, pentru gloria Lui.  Aceasta glorie, El  hotaraste sa si-O atribuie prin diferite mijloace.  In ce priveste vasele de cinste El a hotarat sa le creeze, ca sa le ingaduie caderea in Adam, si sa le rascumpere prin ascultarea si suferinta lui Hristos, ca la sfarsit sa le aduca la glorie. Aceasta glorifica mila si harul Sau intr-un fel potrivit cu gloria Sa.  In ce priveste vasele maniei, El a hotarat sa le creeze, sa le tolereze caderea in Adam, sa le lase in pacat, sa le condamne in pacatele lor, si sa le pedepseasca cu manie.   Acesta a fost planul care avea ca scop glorificarea dreptatii si indelungii rabdari a lui Dumnezeu fara sa greseasca deloc in indurarea si bunatatea Sa.

 

        Nici o persoana care gandeste drept nu poate nega faptul ca un olar pamantesc poate face din aceeasi framantatura de lut un vas pentru ornamentarea casei, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara.  La inceput ambele vase erau la fel, lut; olarul este acela care a hotarat destinatia lor.  Daca un olar pamantesc are puterea sa faca din acelasi lut, felul de vase pe care le vrea, cu cat mai mult are Dumnezeu puterea ca din aceiasi framantatura sa modeleze fapturile pe care El a hotarat sa le faca spre slava Sa, vase de cinste si vase de ocara.

        In ce sens l-a facut Dumnezeu pe cel rau pentru pieire?  Nu a turnat pacatul in vasele maniei.  Aceasta ar fi contrar sfinteniei si puritatii Sale.  Aceasta ar face din El autorul pacatului.  Cu certitudine nu Dumnezeu a turnat incapatanarea si rebeliunea in inimile acestor vase ale maniei.  Dumnezeu a spus ca a randuit oameni pentru distrugere doar intr-un dublu sens.  Unu, lasandu-i in afara granitelor alegerii Sale.  Doi, prin hotararea Sa anticipata, de a-i pedepsi pentru pacatele lor.  Pentru ca nu exista nedreptate in faptul ca Dumnezeu pedepseste pacatul, nu poate fi nedrept pentru El, sa hotarasca sa faca aceasta anticipat.

 

        Dumnezeu nu a hotarat pe nimeni pentru distrugere, decat datorita pacatului.  Totusi, desi pacatul este cauza condamnarii si a mortii, adica a ceeace s-a hotarat, acesta nu este cauza hotarari insasi.   Pacatul este cauza unui lucru facut de buna voie, iar nu cauza ce a determinat hotararea lui Dumnezeu.  Nimic din afara lui Dumnezeu nu-i poate misca vointa.  Deci, decretul Sau de respingere, este in legatura cu buna Lui placere.  Daca pacatul ar fi cauza decretului, atunci toti ar urma sa fim respinsi, pentruca toti am cazut, in Adam.

 

        „Pieire” nu inseamna incetarea de a exista, cum invata falsii profeti, ci este sfarsitul orcarei sperante si bucurii.  Inseamna intemnitare eterna in iad, inchiderea in intunericul vesnic.  Inseamna compania diavolului si a demonilor pentru eternitate.  Aceasta ne arata pedeapsa vesnica a maniei divine in flacari de foc, de la Domnul insusi. (2 Tesaloniceni 1:7-9).  Aceasta implica retragerea finala a intregii indelungei Lui rabdari cat si pedeapsa vesnica asupra celor condamnati.

 

 

Scopul acestor lucruri

 

 

        Ne sunt date doua motive pentru care Dumnezeu isi arata mania asupra unora.  Primul, este pentru ca Dumnezeu vrea sa-Si arate mania.  Pedeapsa asupra acestor vase ale maniei va fi ocazia prin care Dumnezeu isi va arata sfanta Sa manie impotriva pacatului.  Ura Sa pentru pacat este absoluta, iar vasele maniei vor experimenta aceasta din plin.  Intrarea pacatului in lume a fost necesara pentru ca Dumnezeu sa-Si manifeste mania si ura fata de pacat.  El tolereaza pacatul in lume pentru scopul precis de a Se glorifica in aceasta pedeapsa. 

 

        Al doilea motiv a fost, „sa-Si descopere puterea.”   Acest adevar este ilustrat  in cazul lui Faraon (Romani 19:17).  Puterea lui Dumnezeu este cea care ii pedepseste pe oameni pentru pacatele lor.  Distrugerea lor porvine de la „Slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:9).  Eterna condamnare a unor pacatosi va demonstra intregului univers puterea lui Dumnezeu.  Pacatul prin natura lui este o dezonoare la adresa lui Dumnezeu.  Dar Dumnezeu  de asemenea biruieste pacatul pentru a intoarce distrugerea celor rai, pentru gloria Sa.  Acesta este cel mai frumos mod de a arata puterea Divina oamenilor si ingerilor.

 

 

Indelunga rabdare cu cei nealesi

 

 

        Cuvintele, „a suferit cu multa rabdare”, releva rabdarea lui Dumnezeu cu cei respinsi.  El ii tolereaza pe acesti rebeli nerecunoscatori lasandu-i sa traiasca, chiar daca ei merita sa moara.  El le prelungeste vietile si le da timp sa se pocaiasca, chiar daca ei sunt facuti pentru pieire.  Muritorii ingusti cred ca Dumnezeu ar trebui sa-i ucida pe cei rai inca din copilarie, dar Dumnezeu in indelunga sa rabdare ii tolereaza pe acestia pana la batranete, pana ei sunt gata pentru ruina.   Dumnezeu va fi glorificat prin condamnarea si nimicirea lor.

 

        Scriptura spune in Proverbe 16:4: „Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii.”   „Caci El a zis lui Moise: „Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.” „... Astfel El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea” (Romani 9:15, 18).

 

 

Vasele indurarii

 

 

        Versetul 23 din Romani 9 mentioneaza „niste vase ale indurarii”, acesti oameni sunt aceea fata de care mila lui Dumnezeu s-a manifestat.  Aceste vase au primit mila, atunci cand se aflau in starea mizerabila a pacatului si a rautatii.  Ei sunt destinati a fi obiecte ale milei lui Dumnezeu, nu pentru ca ei merita mila mai mult decat altii, ci pentru ca Dumnezeu Si-a propus sa ii umple cu mila Sa.  Aceasta mila este un act al suveranitatii Sale, pentru ca El a spus: „Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; ...Asadar nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” (Romani 9:15, 16).  Pentru vasele maniei „...judecata este fara mila...” (Iacov 2:13), dar vasele indurarii, au „capatat indurare” (1 Corinteni 7:25; comparati cu 1 Timotei 1:16; 2 Timotei 1:18; 1 Petru 2:10).  Aceste vase ale milei nu sunt mantuite datorita faptelor lor bune, ci sunt mantuite „pentru indurarea Lui” (Tit 3:5).  Ei se pot apropia de tronul harului si pot gasi mila „ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentruca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).  Speranta lor la fericire vesnica este speranta ca ei „sa capete indurare de la Domnul in ziua aceea,’” (2 Timotei 1:18).

 

 

Inainte pregatite pentru glorie

 

 

        Dumnezeu insusi i-a pregatit pentru glorie, sau i-a predestinat pentru glorie (Romani 8:29-30).  Nici unul dintre cei alesi nu va intra in gloria Sa, pana cand nu vor fi pregatiti pentru aceasta de Dumnezeu in mod special, potrivit cu dreptatea si sfintenia Sa. Dumnezeu, in calitatea sa de Mare Olar, finiseaza vasele indurarii pentru gloria Lui.  Ei sunt daruiti de Tatal lui Hristos, iar El va aduce „pe multi fii la slava” (Evrei 2:10).  De aceea cei alesi primesc „mantuirea care este in Hristos Isus, impreuna cu slava vesnica” (2 Timotei 2:10).  Chiar si intristarile suferite in aceasta lume lucreaza pentru ei „o greutate vesnica de slava” (2 Corinteni 4:17).  Ei sunt intr-o stare de glorie, de aceea ei se bucura acum (Romani 5:2).

 

        Notati cu atentie cuvantul „inainte”.  In timp Dumnezeu i-a creat pe ei in Hristos Isus; El le-a inoit inimile; El a sfintit sufletele lor prin mila Sa, randuindu-i pe ei sa fie partasi mostenirii cu sfintii in lumina.  El pregateste oameni pentru cer inainte ca ei sa ajunga in cer.  In toate acestea Dumnezeu nu poate fi invinuit sau condamnat.

 

 

Bogatiile slavei Lui

 

 

        Daca prin intermediul vaselor maniei, Dumnezeu si-a facut cunoscuta puterea Lui, prin vasele indurarii El Si-a facut cunoscuta „bogatia slavei Lui”.  Lor, El le-a revelat bogatia glorioasa, perfectiunea naturii Sale si pregatirea mantuirii lor in Hristos.  Cu indelunga rabdare Dumnezeu Si-a tinut in frau mania impotriva celor rai, pe care El o va face cunoscuta prin chemarea si indreptatirea bogatiei gloriei Lui pentru cei alesi, pe care el i-a pregatit pentru glorie eterna.  Groaznica ruina a celor respinsi este necesara pentru a manifesta din plin bogatiile indurarii divine in mantuirea celor alesi.

 

Concluzie

 

 

1-           In context sunt doua exemple de vase ale indurarii: Iacov (Romani 9:11-13) si Moise (Romani 9:15).  Tot aici gasim doua exemple de vase ale maniei: Esau (Romani 9:13) si Faraon (Romani 9:17).

 

2-           Oamenii nu sunt trecuti cu vederea de Dumnezeu din cauza pacatelor lor, daca aceasta ar fi adevarat toti ar trebui sa fim trecuti cu vederea.  Dar alegerea si respingerea sunt datorate bunei placeri a lui Dumnezeu.  „Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau,-ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere,nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama;- s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, dupa cum este scris: „Pe Iacov L-am iubit, iar pe Esau L-am urat” (Romani 9:11-13).

 

3-           Cei respinsi nu au nici un motiv sa se planga, pentru ca ei nu sunt alesi pentru mantuire ci sunt destinati maniei.  Dumnezeu nu este obligat sa-si exercite mila fata de nici o persoana.  El ar fi putut sa fie drept lasandu-i pe cei alesi la fel ca si pe cei ne-alesi sa piara in pacatele lor.  Si chiar daca El ar fi gasit cu cale sa faca asta, ar fi ramas in continuare Rege al regilor si Domn al domnilor.  Cei rai sunt tratati asa cum merita sa fie tratati.  Cu totii merita pedeapsa, si nimeni nu merita harul.  Nimeni nu poate avea nici o pretentie de la Dumnezeu pentru ca vointa Sa este singura regula a milei Sale.  Dumnezeu in suveranitatea Sa are puterea sa dispuna de creatia Sa in acord cu buna lui placere, fie sa aleaga, fie sa respinga, in acord cu sfatul voii Sale. Iov 33:13 spune: „Pentru ca El nu da socoteala de nici una din faptele Sale”. **

 

4-           Singurul motiv pentru care unii sunt mantuiti de distrugerea pacatului si a iadului, si dus in glorie este mila lui Dumnezeu.  Aceasta nu se face prin educatie ori prin puterea exemplului religios.  Nu se face printru-un act religios ca botezul sau Cina Domnului.  Aceasta este pentru ca Domnul doreste sa aibe mila, nu pentru ca cineva ar fi meritat.  Cei alesi nu se invrednicesc ei insisi pentru glorie.  Nu doar ca sunt mai dinainte pregatiti pentru glorie, dar Dumnezeu Insusi este Acela care Ii pregateste!

 

5-           Toate religiile pagane ale lumii si toate formele de crestinism arminian invata ca omul este salvatorul lui insasi si deasemenea el isi hotaraste singur destinul.  Biblia, invata ca Dumnezeu determina destinul omului si ca mantuirea este doar prin mila si vointa lui Dumnezeu, pentru ca nimeni sa nu se poata lauda in prezenta Domnului.  Omul se poate doar prosterne inaintea milei lui Dumnezeu. El poate spune doar atat: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul ” (Luca 18:13).   Cred ca, o data, am auzit o anume persoana spunand: ”Urasc o asa doctrina. Este o erezie demna de  condamnat. Il priveaza pe om de vreo glorie in propria sa salvare”.  La asa o obiectie, raspund si eu cu cuvintele apostolului Pavel: ”Dar mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?  Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: „Pentru ce  m-ai facut asa ?” (Romani 9:20)                    

 

 

     * Biblia traducerea Dumitru Cornilescu revizuita 1989

          ** Biblia traducerea literala noua bazata pe traducerea literala Dumitru Cornilescu 1931

 

     

                                                                       In limba romana de Aurel Miclea Jr.