A fost vreodata Iuda mantuit?

Afirmat de Jimmy Swaggart

Negat de W.F. Bell

 

 

 

Afirmarea mantuirii lui Iuda, de Jimmy Swaggart

 

 A

ceasta este o intrebare pe care multi oameni o dezbat de foarte mult timp. Unii sustin ca el a fost odata mantuit; iar altii ca el nu a fost niciodata, ca de la inceput a fost un demon. Deci, care parere este cea corecta? Prima, asa cum vom vedea si din Scriptura.

Da, Iuda a fost odata mantuit. Va rog sa observati urmatoarele aspecte:

1. Scriptura afirma ca el era un prieten apropiat al lui Hristos (Psalmul 41:9).

Termenul ebraic pentru „prieten apropiat” este batah care inseamna a avea incredere, a fi sigur si fara teama. Hristos nu ar fi numit vreun om nemantuit prietenul meu apropiat –mai ales pe unul care era banuit de a fi fost umplut cu Diavolul inca de la inceput, asa cum presupun unii ca ar fi fost Iuda.

 

2. Domnul Isus Hristos a avut odata incredere in Iuda, fiindca a spus „acela in care imi

puneam increderea” (Psalmul 41:9). Isus nu ar fi spus acest lucru despre un om nemantuit, umplut cu Diavolul si care facea tot ce-i statea in puteri pentru a distruge lucrarea lui Dumnezeu.

 

3. Iuda a mancat din painea lui Hristos (Psalmul 41:9). Aceasta le dadea orientalilor siguranta nei prietenii intime si personale, luarea mesei impreuna insemnand mult mai mult in cultura lor decat in a noastra.

 

4. Numele lui a fost scris in Cartea Vietii impreuna cu numele celor neprihaniti (comparati Fapte 1:20 cu Psalmul 69:20-28).

 

5. El a fost un  episcop al Bisericii pe care Domnul Isus Hristos a zidit-o si inca o mai zideste (Fapte 1:20; Psalmul 109:8).

 

6. El a avut partea lui in lucrarea apostolica (Fapte 1:17, 25).

 

7. Domnul i-a dat putere impotriva duhurilor necurate: „sa scoata afara duhurile necurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta” (Matei 10:1). Aceasta a fost valabila pentru toti cei doisprezece, inclusiv pentru Iuda (Matei 10:1-4).

 

8. El a fost trimis ca facand parte din cei doisprezece pentru a-L reprezenta pe Hristos printre israeliti (Matei 10:5,6).

 

9. El a fost chemat sa predice (Matei 10:7). Eu nu pot concepe ca Domnul, prin puterea Duhului Sfant sa-l cheme sa predice Evanghelia pe un om umplut cu Diavolul.

 

10. I-a fost poruncit sa vindece bolile, sa curete leprosii, sa invie mortii, sa scoata demonii (Matei 10:8; Marcu 3:14-15; Luca 9:1,2).

11. El a primit fara plata puterea de vindeca, si i s-a poruncit sa o dea fara plata (Matei 10:8). Daca Iuda putea predica, vindeca, scoate demonii –cu alte cuvinte, avea parte de toate experientele de care si ceilalti ucenici aveau parte –si totusi a fost nemantuit si nu a fost sub har niciodata, nu ar trebui ca cei mantuiti si in har sa fie capabili sa faca la fel de mult?

 

12. El avea pacea lui Dumnezeu si o putea lasa asupra unei case la fel ca si ceilalti apostoli (Matei 10:13).

 

13. El a fost o oaie in mijlocul lupilor la fel ca si ceilalti doisprezece (Matei 10:16).

 

14. Avea Duhul Sfant in el (Matei 10:19-20).

 

15. El a fost randuit de Hristos pentru lucrare ca si ceilalti (Marcu 3:14).

 

16. El a avut la fel de mult succes in predicare si vindecare ca si ceilalti ucenici (Marcu 6:12,13;Luca 9:6-10).

 

17. A fost un apostol, adica a avut parte de o chemare si trimitere divina pentru a face lucrarea lui Dumnezeu (Luca 6:13-16; Fapte 15:33).

 

18. Iuda, prin pacat, a cazut din lucrarea sa si din slujba de apostol (Fapte 1:25). Cum putea el face acest lucru daca el intotdeauna a fost un pacatos si un demon, asa cum spun unii?

 

19. Satan a intrat in Iuda la sfarsitul lucrarii lui Hristos, dovedind astfel ca el nu a fost intotdeauna un agent al Diavolului si cu atat mai putin un demon inca de la inceput (Luca 22:3; Ioan 13:2). De aceea, in acel moment a dat inapoi si a devenit un hot (Ioan 12:6), un demon (care in greaca inseamna adversar –Ioan 6:70) si tradator. A-l numi pe Iuda diavolul insusi, un demon de la inceput, si un suflet nemantuit care nu a fost niciodata in har inseamna a ignora adevarurile clare ale Scripturii.

 

20. El, odata, a avut viata vesnica. Aceasta este dovedit de Ioan 17:2 unde citim ca Hristos da viata vesnica „tuturor acelora pe care I-ai dat Tu (Tatal)”. Apoi in Ioan 17:12 se afirma ca „am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei (din cei pe care Mi i-ai dat si carora le-am dat viata vesnica) n-a pierit, afara de Fiul pierzarii.”

 

        Ce poate fi mai clar decat atat –ca Iuda a fost dat lui Isus, si ca Isus i-a dat odata viata vesnica.

        Facem din nou referire ca si in comentariile anterioare la Fapte 1:17, unde se spune: „el era din numarul nostru, si era partas al aceleiasi slujbe.”

        In versetul 20 al aceluiasi capitol se spune: „In adevar, in cartea Psalmilor este scris; ‚locuinta lui sa ramana pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea!’ si ‚slujba lui s-o ia altul!’”

        In Psalmul 69:25-28, se face referire la Iuda ca avand locuinta pustie si numele sters din Cartea Vietii.

 

In rezumat

 

        Toti aceia care vor incerca sa spuna ca Iuda nu a fost niciodata mantuit si ca a fost un demon de la inceput incearca promovarea teoriei „odata in har, pentru totdeauna in har”. Dar bine inteles, aceasta teorie este scriptural incorecta, iar adevarul este ca atunci cand Isus l-a ales pe Iuda, el a fost un om mantuit si a trait pentru Dumnezeu pentru o perioada de timp nedeterminata. In timpul acestei perioade el a fost in har, a avut viata vesnica, numele lui a fost scris in Cartea Vietii Mielului si el era pe calea sa catre cer. Dar Scripturile afirma clar in Fapte 1:25 despre inlocuirea lui: „ca sa ia loc in slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda, ca sa mearga la locul lui.”

        Iuda a cazut; o persoana nu poate cadea dintr-o stare in care nu a fost niciodata.

        Da, Iuda a fost mantuit si l-a cunoscut pe Domnul Isus Hristos. A facut parte din lucrare si a fost mantuit, dar prin nelegiuire a cazut. Astazi, din nefericire, el este in iad. El ar fi putut avea numele scris pe temeliile Noului Ierusalim care se va cobori de la Dumnezeu din ceruri. Dar a renuntat la toate acestea pentru treizeci de arginti.

 

(Observatiile referitoare la Iuda au fost preluate din „Dake’s Annotated  Reference Bible.)

Raspunsul de mai sus a fost dat de Jimmy Swaggart in „Evanghelistul” din Septembrie 1985.

 

 

 

 

Negarea mantuirii lui Iuda,

de W. F. Bell

 

        „D

esi sunt aduse 20 de argumente in favoarea mantuirii reale a lui Iuda Iscarioteanul, la toate acestea se poate raspunde usor cu doar patru argumente care neaga mantuirea sa. Pentru aceste patru argumente trebuie sa privim la Evanghelia dupa Ioan, la unele pasaje ignorate total de dl. Swaggart.

 

 

Primul, Ioan 6:66-71

Aici, Iuda este numit clar „drac” (versetul 70)

 

        Dupa unele predici foarte dure privitoare la suveranitatea lui Dumnezeu in mantuirea pacatosilor (Ioan 6:37-65), Domnul Isus Hristos pierde multi ucenici. Intorcandu-se la cei doisprezece, Hristos ii intreaba „voi nu vreti sa va duceti?” Iuda pretinde aici a fi un adevarat urmas al Domnului Isus, neafirmand ca il va parasi pe Hristos. Simon Petru vorbeste in numele celor doisprezece, „Doamne, la cine sa mergem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. Si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu”.

        „Isus le-a raspuns: ‚Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac’. Vorbea despre Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-L vanda.” Asa cum au subliniat si altii, aceasta s-a intamplat cu cel putin sase luni inainte de tradarea efectiva. Observati ce spune dl. Swaggart despre acest pasaj, ca Iuda „a devenit” (mai tarziu) „un drac.” Dar textul spune ca in acel moment Iuda era un drac (adversar).

 

Al doilea, Ioan 12:1-6

Aici, Iuda este numit clar „hot” (versetul 6)

 

La cina din Betania, Maria unge picioarele lui Isus si le sterge cu parul capului ei, folosind „un litru de mir de nard curat, de mare pret.” „Si s-a umplut casa de mirosul mirului.” Atunci si-a aratat Iuda adevaratul sau caracter, spunand „de ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de lei si sa se fi dat saracilor?” Acesta era echivalentul platii pe 300 de zile de lucru (Matei 20:1-16).

Iuda pretinde a fi interesat de saraci, dar ipocrizia lui este data pe fata de Hristos cel omniscient. „Zicea lucrul acesta nu pentru ca purta grija de saraci, ci pentru ca era un hot, si, ca unul care tinea punga, lua el ce se punea in ea. Dar Isus a zis: ‚Las-o in pace; caci ea l-a pastrat pentru ziua ingroparii Mele. Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna.” Maria este deci laudata iar Iuda condamnat! Nimic nu costa prea mult pentru Invatator! Acest parfum a fost cu siguranta reprezentarea acceptarii mortii lui Hristos inaintea lui Dumnezeu si a alesilor lui Sai. Iuda nu a vazut aceasta mireasma dulce in Fiul lui Dumnezeu, fiindca despre el se spune ca este hot (observati, din nou, ca nu spune ca a „devenit” hot mai tarziu).

„Iuda nu Il iubea pe Hristos, de aceea era imposibil ca el sa poata aprecia ceea ce se facuse pentru El. Acesta este un lucru foarte grav: timp de trei ani el a fost in contact foarte apropiat cu cei rascumparati, si cu toate acestea, dragostea de bani inca domnea in inima lui. O inima rece fata de Hristos merge intotdeauna impreuna cu zgarcenia fata de cauza Sa” (Arthur W. Pink).

 

Al treilea, Ioan 13:1-30

Aici se spune clar despre Iuda ca este „necurat” (versetul 10).

 

Aceasta frumoasa istorisire a spalarii picioarelor ucenicilor de umilul Fiu al lui Dumnezeu mai contine si groaznica relatare despre Satan intrand in Iuda Iscarioteanul. Exista un contrast groaznic aici intre dragostea adevarata si ura adevarata, intre „cei ai lui Hristos” si „tradator”, intre Mantuitor si Satan. „Isus stiind” este cheia unei intelegeri corecte  a acestui pasaj: „Caci stia pe cel ce avea sa-l vinda; de aceea a zis: ‚Nu sinteti toti curati’” (Ioan 13:11). Hristos Isus controla total situatia fiindca cunostea toate lucrurile. Tradarea lui Iuda a fost randuita mai dinainte in mod divin: „Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura, care zice: ,Celce maninca pine cu Mine a ridicat calciiul impotriva Mea.’ (versetul 18).

In umilinta Sa, Hristos spala chiar si picioarele lui Iuda! Isus prezice tradarea lui Iuda, oricat de oribila ar fi ea, anuntand ca aceasta a fost o implinire a Cuvantului profetic al lui Dumnezeu (Psalmul 41:9). Aici, dl. Swaggart rastalmaceste si distorsioneaza cuvintele psalmistului fiindca nimeni nu neaga faptul ca a existat o „prietenie foarte personala si intima” intre Hristos si Iuda, sau ca acesta a fost un „prieten apropiat” al lui Hristos. Ideea este ca noi nu ar trebui sa intram in versetele profetice, determinandu-le sa spuna ceea ce vrem noi sau sa ne adaugam interpretatea noastra la ele. Citatul din Psalmul 41:9 despre Domnul Isus cu referire la Iuda (probabil acest verset s-a referit initial la dusmanul lui David, Ahitofel) demonstreaza ca Domnul cel Atotcunoscator stia exact ce Il astepta si a marturisit ca adevarat faptul ca „Scriptura nu poate fi desfiintata” (Ioan 10:35). A trece peste aceasta inseamna a te crede mai intelept decat ce este scris. Din Psalmul 41 nu se poate intelege ca Iuda a fost mantuit si unit cu Hristos, fiindca nicaieri nu se spune ca Domnul s-a „increzut” in Iuda, fiindca el nu a fost inselat de Iuda, asa cum a fost David de Ahitofel.

Dl. Swaggart, ca si multi altii din zilele noastre, neaga suveranitatea absoluta al lui Dumnezeu in toate lucrurile. Acesta este motivul pentru care cineva intra in tot felul de complicatii teologice. Fiindca este negata dragostea vesnica a lui Dumnezeu catre un popor ales, dl. Swaggart impreuna cu altii cred ca cineva poate sa fie pierdut chiar si dupa ce a fost mantuit. Aceasta este o imitatie inferioara a harului, dragostei si milei lui Dumnezeu. Ceea ce spune de fapt este ca Dumnezeu nu are puterea de a duce la bun sfarsit ceea ce doreste, fiindca acesti oameni ne spun ca „Dumnezeu doreste sa-i mantuiasca pe toti”. De aceea, chiar si acest „Dumnezeu”  nu-i poate mantui pe aceia care se „incred” in El, fiindca ei pot cadea si se pot pierde pentru totdeauna! Nu este clar ce fel de „evanghelie” este aceasta, dar cu siguranta nu este Evanghelia harului lui Dumnezeu. „Si fiindca iubea pe ai Sai care erau in lume, I-a iubit pana la capat” (Ioan 13:1). Aceasta este adevarata Evanghelie. Este Evanghelia dragostei efective, nu a unei iubiri slabe si ineficiente. Hristos si-a iubit poporul din vesnicie (Ieremia 31:3), si-a dat viata de buna voie pentru ei pe crucea Calvarului (Ioan 10:11) si a inviat pentru a-i socoti neprihaniti (Romani 4:25). El acum „traieste pururea” pentru a mijloci pentru poporul Sau cumparat cu pretul sangelui Sau: De aceea si poate sa mintuiasca in chip desavirsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentruca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. (Evrei 7:25). De aceea noi spunem „ALELUIA,” cu o inflacarare si o siguranta mai mare decat le-ar putea avea vreodata un penticostal.

        Deci, ni se spune ca Iuda „a alunecat si a devenit un hot, un drac si un tradator” (punctul 19 al lui Swaggart). Dar afirma oare Scripturile ca Iuda a „devenit” astfel? A dovedi acest lucru  este sarcina dlui Swaggart, dar el nu o face. Scriptura niciodata nu spune ca Iuda a fost candva „in har”.

 

Al patrulea, Ioan 17:12.

Aici Iuda este numit „fiul pierzarii”

 

        In aceasta rugaciune sfanta de mare preot a Domnului Isus Hristos ni se descopera ca Iuda nu a fost niciodata una din oile lui Hristos! Insasi cuvintele pe care dl. Swaggart si altii le considera o dovada ca Iuda „a avut viata vesnica” dovedesc exact opusul! Ioan 17:2 dovedeste alegerea divina, pe care prietenii nostri „arminieni” o neaga. Daca lui Hristos I s-a dat „putere peste orice faptura” (puterea Lui suverana ca Mijlocitor), pentru ca El, la randul Lui „sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care” I i-a dat Tatal dovedeste clar ca celor care li se „da” viata vesnica nu o pot pierde niciodata! Altfel nu ar fi vesnica. Dar slava Dumnezeului de trei ori sfant ca alegerea ne asigura de mantuirea vesnica.

        De aceea Rascumparatorul s-a putut ruga: „Cand eram cu ei in lume ii pazeam eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceea pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura” (Ioan 17:12). Ascultati ce spune William Hendriksen despre acest verset: „Pe durata intregii Sale lucrari, prin invatatura si minuni, Isus Si-a indeplinit slujba pe care a avut-o fata de oile Sale, aceea de a le fi Pastorul cel bun... Prin aceasta pazire spirituala constanta, Isus I-a protejat pe ai Sai impotriva apostaziei. Rezultatul a fost acesta: nici unul din ei n-a pierit. Cand spune Isus „nici unul din ei n-a pierit afara de fiul pierzarii,” El nu spune ca toti pe care I i-a dat Tatal Fiului, cu exceptia lui Iuda au fost paziti. Cu siguranta, El nu doreste sa ne sugereze ca in cazul lui Iuda El a esuat mizerabil in a-Si duce la indeplinire sarcina data Lui.”

        Asadar, pornind de la constructia textului grecesc, Hendriksen ne spune ce afirma de fapt Ioan 17:12: „„I-am pazit si nici unul din ei nu a pierit. Dar fiul pierzarii a pierit.” Textul este departe de a dovedi ca in acest caz planul din vesnicie a esuat iar profetia a ramas neimplinita, ci ca aceasta s-a intamplat pentru ca sa se implineasca Scriptura”.

        A mai fost vreodata vreun ucenic al lui Isus numit „fiul pierzarii”? Acesta inseamna „cel total pierdut, desemnat pentru pierzare”. Nici chiar Simon Petru, care s-a lepadat de Domnul nu a fost numit asa! Sa vedem contrastul dintre el si Iuda: „Domnul a zis: ‚Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu sa intaresti pe fratii tai” (Luca 22:31,32). Intr-adevar, Isus s-a rugat pentru Petru, dar niciodata nu s-a rugat pentru Iuda. Iar credinta marelui apostol nu a pierit, fiindca rugaciunile Imparatului Isus sunt intotdeauna ascultate (Ioan 11:42). Speranta noastra se bazeaza pe rugaciunile Mijlocitorului nostru, nu pe ale noastre (Evrei 9:24).

 

Cateva concluzii si un rezumat

 

(1) Nu trebuie sa confundam niciodata darurile cu harul. Pot exista oameni plini de daruri, dar fara har, asa cum a fost cazul lui Iuda. Toate referintele la Matei 10 ale dlui Swaggart care cautau sa dovedeasca faptul ca Iuda a fost un copil adevarat al lui Dumnezeu, nu fac altceva decat sa dovedeasca faptul ca Iuda Iscarioteanul a fost intr-adevar un apostol plin de daruri, unul care putea face minuni, dar care nu a avut o dragoste din inima pentru Mantuitorul. Si nu ne-a avertizat Domnul despre asemenea lucruri? „Multi Imi vor zice in ziua aceea: ‚Doamne, Doamne, n-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?’ Atunci le voi spune curat: ‚Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (Matei 7:22-23). Ce cuvinte solemne si grave sunt acestea!

(2) Despre Iuda nu se spune ca l-ar fi numit pe Isus „Domnul” nici macar o data. L-a numit „Invatator” atunci cand l-a tradat cu un sarut (Matei 26:49), dar niciodata nu   l-a recunoscut cu adevarat (personal) ca si „Kurios” (Domn). Atunci cand cineva se supune puterii lui Hristos, inseamna ca aceasta persoana Il asculta pe Hristos in dragoste. Cu Iuda nu s-a intamplat asa, dupa cum am vazut.Sarutul sau nu a fost unul al iubirii, ci unul al inselaciunii.

(3) Iuda a „cazut” intr-adevar de la „slujba si apostolia lui” (Fapte 1:25). Scriptura afirma acest fapt foarte clar, dar niciodata nu spune ca el „a cazut din har”. Noi nu cautam sa promovam aici vreo „teorie” ca „odata in har, pentru totdeauna in har”. Dl. Swaggart foloseste termeni nescripturali la fel ca multi altii. A fi „in Hristos” prin alegere (Efeseni 1:4) ne asigura ca vom fi „in Hristos” in experienta noastra reala (2 Tesaloniceni 2:13-14), asa cum suntem chemati de Evanghelie. Aceasta nu este o „teorie” inventata de oameni. Este adevarul vesnic al Cuvantului binecuvantat al lui Dumnezeu! Cand oameni slabi, oricare ar fi motivul lor, se impotrivesc doctrinelor descoperite clar ale Scrierilor Sfinte, ei neaga, de fapt, pe Dumnezeul pe care il marturisesc. Aceia care au numele lor scrise in Cartea Vietii Mielului vor merge cu siguranta in ceruri, si nu poti sa iei Psalmul 69:28 ca dovada ca numele tau poate fi sters de acolo fiindca nu intruneste anumite conditii. Apocalipsa 20:15 afirma ca „Oricine n'a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc.”Atunci cand compari acest verset cu Apocalipsa 3:5, 13:8 si 22.19 cu siguranta poti vedea ca cei ce sunt mantuiti cu adevarat nu pot avea numele sterse! Iar numele noastre sunt scrise in cartea vietii inainte de intemeierea lumii, si nu (asa cum se predica gresit) atunci cand credem Evanghelia.

(4) Domnul Isus a spus despre Iuda: „Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut” (Matei 26:24). De ce nu se refera dl. Swaggart deloc la acest verset in articolul pe care l-a publicat? Acest verset a fost total neglijat. Din nou, Isus ii spune lui Petru: „Si voi sunteti spalati, dar nu toti” (Ioan 13:10). Observati ca dl. Swaggart nu face referire nici la acest verset. Lectia este mai mult decat evidenta: Isus afirma in Ioan 13 ca nu toti ucenicii erau „spalati” cu adevarat (versetul 10 in limba greaca), adica nu toti erau curati spiritual inaintea lui Dumnezeu. Dar Swaggart nu poate afirma asa ceva si totodata sa sustina teoria „Iuda a fost odata mantuit”. Asa ca el lasa intentionat afara din raspunsul lui  acest verset!

(5) Iuda s-a spanzurat si s-a dus la „locul lui” (Fapte 1:25). Orice ar insemna acest lucru, cu siguranta ca aceasta nu inseamna ca a fost legat de cer, dar a schimbat cerul pe iad. Acelasi lucru se spune si despre falsul profet Balaam (Numeri 24:25). „Iuda a fost un ipocrit, iar iadul este locul potrivit pentru acest fel de oameni; si alti pacatosi, fiind condamnati, isi vor lua partea lor acolo, Matei 24:51” (Matthew Henry). Suntem de acord cu Jimmy Swaggart  asupra unui singur lucru –ca Iuda este acum in iad.

 

In limba romana de Aurel Miclea Jr.